1. David a numărat poporul care era cu el, şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.
2. A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub Itai din Gat. Şi împăratul a zis poporului: Vreau să ies şi eu împreună cu voi.
3. Dar poporul a zis: Să nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; şi când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.
4. Împăratul le-a răspuns: Voi face ce credeţi că este mai bine. Şi împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.
5. Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom! Şi tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
6. Poporul a ieşit în câmp înaintea lui Israel, şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.
7. Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, şi a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.
8. Lupta s-a întins pe tot ţinutul, şi pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia.
9. Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer şi pământ, şi catârul care era sub el a trecut înainte.
10. Un om, văzând lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: Iată, am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.
11. Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brâu.
12. Dar omul acela a zis lui Ioab: Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aş pune mâna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: Luaţi seama fiecare la tânărul Absalom!
13. Şi dacă l-aş fi omorât mişeleşte, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului, şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea.
14. Ioab a zis: Nu voi zăbovi atâta cu tine! Şi a luat trei săgeţi în mână, şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.
15. Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât.
16. Ioab a sunat din trâmbiţă; şi poporul s-a întors, încetând astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
17. Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii, şi au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
18. Pe când trăia, Absalom îşi ridicase un stâlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: N-am fii, prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu. Şi a pus numele său stâlpului, care şi astăzi se numeşte stâlpul lui Absalom.
19. Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: Lasă-mă, să dau fuga, şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmaşilor săi.
20. Ioab i-a zis: Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul împăratului a murit.
21. Şi Ioab a zis lui Cuşi: Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut. Cuşi s-a închinat înaintea lui Ioab, şi a dat fuga.
22. Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăşi lui Ioab: Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi. Şi Ioab a zis: Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.
23. Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: Dă fuga! Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în câmpie, şi a luat-o înaintea lui Cuşi.
24. David şedea între cele două porţi. Caraula s-a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.
25. Caraula a strigat, şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis: Dacă este singur, aduce veşti. Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
26. Caraula a văzut un alt om alergând; a strigat la portar: Iată un om aleargă singur singurel. Împăratul a zis: Şi el aduce veşti.
27. Caraula a zis: Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc. Şi împăratul a zis: Este un om de bine, şi aduce veşti bune.
28. Ahimaaţ a strigat, şi a zis împăratului: Este bine de tot! S-a închinat înaintea împăratului cu faţa până la pământ, şi a zis: Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru împăratul.
29. Împăratul a zis: Tânărul Absalom este bine, sănătos? Ahimaaţ a răspuns: Am văzut o mare învălmăşeală, când a trimis Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era.
30. Şi împăratul a zis: Stai colea la o parte. Şi Ahimaaţ a stat deoparte.
31. Îndată a sosit Cuşi. Şi a zis: Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ţi-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.
32. Împăratul a zis lui Cuşi: Tânărul Absalom este bine, sănătos? Cuşi a răspuns: Ca tânărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ţi facă rău!
33. Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii, şi a plâns. Pe când mergea, zicea: Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!