1. Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.
2. Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron.
3. Copiii lui Israel le-au zis: Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.
4. Domnul a zis lui Moise: Iată că voi face să vă ploaie pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.
5. În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.
6. Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: Astă seară, veţi înţelege că Domnul este Acela, care v-a scos din ţara Egiptului.
7. Şi mâine dimineaţă, veţi vedea slava Domnului; pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să cârtiţi împotriva noastră?
8. Moise a zis: Domnul vă va da astă seară carne de mâncat, şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că a auzit Domnul cârtirile, pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.
9. Moise a zis lui Aaron: Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: Apropiaţi-vă înaintea Domnului; căci v-a auzit cârtirile.
10. Şi, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s-a arătat în nor.
11. Domnul, vorbind lui Moise, a zis:
12. Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine; şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
13. Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei.
14. Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ.
15. Copiii lui Israel s-au uitat la ea, şi au zis unul către altul: Ce este aceasta? căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: Este pâinea, pe care v-o dă Domnul ca hrană.
16. Iată ce a poruncit Domnul: Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.
17. Israeliţii au făcut aşa; şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin.
18. În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strânsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin, nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană.
19. Moise le-a zis: Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţă.
20. N-au ascultat de Moise, şi s-au găsit unii, care au lăsat ceva din ea până dimineaţa; dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia.
21. Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană; şi, când venea căldura soarelui, se topea.
22. În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.
23. Şi Moise le-a zis: Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!
24. Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s-a împuţit, şi n-a făcut viermi.
25. Moise a zis: Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp.
26. Veţi strânge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.
27. În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-au găsit.
28. Atunci Domnul a zis lui Moise: Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele?
29. Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.
30. Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.
31. Casa lui Israel a numit hrana aceasta mană. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.
32. Moise a zis: Iată ce a poruncit Domnul: Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului.
33. Şi Moise a zis lui Aaron: Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană, şi aşează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.
34. După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.
35. Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.
36. Omerul este a zecea parte dintr-o efă.