1. Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, pe Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli,
2. spunându-le: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi cu ea un mânz. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la mine.
3. Iar dacă vă va întreba cineva, să spuneţi: Domnul are nevoie de ei, dar îi va trimite înapoi curând.
4. Acest lucru s-a făcut ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:
5. Spuneţi fiicei Sionului: Iată regele tău vine la tine blând, aşezat pe o măgăriţă şi pe un mânz, puiul unui animal de povară.
6. Discipolii s-au dus şi au făcut după cum le-a poruncit Isus.
7. Au adus măgăriţa şi mânzul, au aşternut hainele pe ei, iar el s-a aşezat deasupra.
8. Atunci, mulţimea numeroasă şi-a întins hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe drum.
9. Mulţimile care mergeau înaintea lui şi cele care îl urmau strigau: Osana! Fiul lui David! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!
10. Când a intrat el în Ierusalim, toată cetatea s-a tulburat şi spunea: Cine este acesta?
11. Iar mulţimile spuneau: Acesta este profetul Isus din Nazaretul Galileii.
12. Apoi Isus a intrat în templu şi a început să-i alunge pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei.
13. Şi le spunea: Este scris: Casa mea se va numi casă de rugăciune. Voi însă o faceţi peştera tâlharilor.
14. Atunci, orbi şi şchiopi s-au apropiat de el, în templu, iar el i-a vindecat.
15. Dar arhiereii şi cărturarii, văzând minunile pe care le-a făcut şi pe copiii care strigau în templu: Osana, Fiului lui David!, au fost cuprinşi de indignare
16. şi i-au spus: Auzi ce zic aceştia? Dar Isus le-a spus: Da! Nu aţi citit niciodată: Din gura copiilor şi a sugarilor ţi-ai pregătit laudă?
17. Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, spre Betania, şi a rămas acolo peste noapte.
18. Dis-de-dimineaţă, când se întorcea în cetate, îi era foame
19. şi, văzând un smochin lângă drum, a venit la el, dar, negăsind nimic în el, decât frunze, i-a zis: Să nu mai dai rod în veci!, iar smochinul s-a uscat imediat.
20. Când au văzut discipolii, au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: Cum de s-a uscat smochinul, aşa, dintr-o dată?
21. Atunci Isus le-a răspuns: Adevăr vă spun, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, aţi face nu numai ceea ce s-a întâmplat cu smochinul, ci chiar de aţi spune acestui munte: Ridică-te şi aruncă-te în mare, aşa va fi.
22. Şi tot ce veţi cere cu credinţă în rugăciune, veţi primi.
23. După ce a intrat în templu, în timp ce învăţa, s-au apropiat de el arhiereii şi mai-marii poporului şi i-au spus: Cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?
24. Dar Isus le-a răspuns: Vă voi întreba şi eu un lucru. Dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea.
25. Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni? Dar ei discutau între ei: Dacă spunem: Din cer, ne va zice: Atunci de ce nu aţi crezut în el?
26. Iar dacă spunem: De la oameni, ne temem de popor pentru că toţi îl consideră pe Ioan ca profet.
27. Şi i-au răspuns lui Isus: Nu ştim. Atunci el le-a zis: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
28. Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. A venit la primul şi i-a zis: Fiule, du-te azi şi lucrează în vie.
29. a El i-a răspuns: Nu vreau, dar apoi i-a părut rău şi s-a dus.
30. A venit apoi la celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: Eu mă duc, Doamne, dar nu s-a dus.
31. Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui? I-au spus: Primul. Isus le-a zis: Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
32. Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu l-aţi crezut, însă vameşii şi desfrânatele l-au crezut. Voi însă deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu v-aţi convertit şi nu l-aţi crezut.
33. Ascultaţi o altă parabolă: Era odată un proprietar care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie.
34. Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori ca să primească roadele sale.
35. Dar viticultorii, prinzându-i, pe unul l-au bătut, pe altul l-au ucis cu pietre.
36. A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel.
37. În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei zicându-şi: Pe fiul meu îl vor respecta.
38. Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem ca să avem moştenirea lui.
39. Prinzându-l, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
40. Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?
41. I-au zis: Pe acei nemernici îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit.
42. Isus le-a zis: N-aţi citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care au aruncat-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?
43. De aceea vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui popor care va aduce roadele cuvenite.
44. c Şi, cine va cădea pe această piatră, se va zdrobi, iar peste cine va cădea ea îl va zdrobi.
45. Arhiereii şi fariseii, auzind parabolele lui, şi-au dat seama că vorbeşte despre ei
46. şi căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţimi pentru că ele îl considerau profet.