1. Fericit omul care nu umblă după sfatul celor răi, nu zăboveşte pe calea păcătoşilor şi nu se aşează în adunarea celor care batjocoresc,
2. dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea.
3. El este ca pomul sădit pe malul apei, care aduce rod la timpul potrivit; frunzele lui nu se veştejesc şi tot ce începe duce la bun sfârşit.
4. Nu tot aşa este cu cei răi, nu tot aşa; ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5. De aceea nu se vor ridica cei răi la judecată, nici păcătoşii în adunarea drepţilor.
6. Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi, iar calea celor răi duce la pieire.