1. Maestrului de cor. Pe mahalat. Poem. Al lui David. A spus nebunul în inima lui: Nu este Dumnezeu!
2. Sunt corupţi, au săvârşit lucruri oribile; nu-i nimeni care să facă binele.
3. Dumnezeu din ceruri priveşte spre fiii oamenilor, ca să vadă dacă este un înţelept care înţelege, unul care să-l caute pe Dumnezeu.
4. Toţi au rătăcit, s-au pervertit cu toţii, nu-i nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul.
5. Oare nu ştiu toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, care devorează poporul meu cum ar mânca o pâine şi pe Domnul nu l-au invocat?
6. Acolo vor tremura de spaimă, unde nu este spaimă. Căci Dumnezeu a risipit oasele celor ce te împresurau; au fost făcuţi de ruşine, pentru că Dumnezeu i-a respins.
7. Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul poporul său din robie, va tresălta Iacob şi se va bucura Israel.