Cântarea 5.2

2. Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate: "Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii."