1. Credința reprezintă garanția a ceea ce noi sperăm și convingerea fermă asupra realităților pe care nu le vedem.
2. Profeții au vorbit despre ea.
3. Pe baza credinței, înțelegem că universul a fost construit prin cuvântul lui Dumnezeu. Tot ce vedem a fost creat din elemente invizibile.
4. Datorită credinței, Abel a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain și a dovedit că era neprihănit. Deși a murit, darurile lui vorbesc încă în favoarea sa.
5. Ca urmare a credinței, Enoh a intrat în lumea cerului fără să mai treacă prin moarte. El a fost luat din această lume. Îi era plăcut lui Dumnezeu.
6. Dacă nu avem credință în Dumnezeu, este imposibil să-i fim plăcuți. Oricine dorește să se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El există și răsplătește pe cei care Îl caută.
7. Datorită credinței, Noe a fost instruit de Dumnezeu cu privire la realități ce urmau să vină peste lume. Motivat de teama a ceea ce a văzut, el a pregătit o ambarcațiune pentru a-și mântui familia. Prin credință, el a condamnat la distrugere lumea acelui timp și a moștenit nevinovăția.
8. Ca urmare credinței, Avraam, după ce a fost chemat de Dumnezeu, a ascultat și a plecat către un loc necunoscut, despre care i s-a spus că îl va avea ca moștenire.
9. În baza acestei credințe, El a călătorit către țara promisă ca un străin, locuind ca nomad, la fel ca Isaac și Iacob mai târziu, părtași împreună cu el la aceeași promisiune de moștenire.
10. Fiindcă el aștepta ca moștenire acea Cetate, ale cărei temelii au fost puse de Dumnezeu, arhitectul și constructorul ei.
11. Pe baza credinței în Cel care i-a promis astfel, Sara a rămas însărcinată, deși era sterilă și îi trecuse timpul când putea concepe copii.
12. Dintr-o femeie în vârstă, incapabilă să dea viață unui copil, s-a născut o mulțime de oameni, numeroasă ca stelele cerului și ca nisipul de pe malul mării, imposibil de numărat.
13. Toți acești oameni au murit având credință, fără să primească promisiunea vieții nemuritoare promisă de Dumnezeu; doar văzut-o și au salutat-o din mers, mărturisind că erau călători și exilați pe pământ.
14. Evident, ei au mărturisit că erau în căutarea lumii de care aparțineau, ce nu coincidea cu cea prezentă.
15. Dacă lumea lor ar fi fost cea pe care o cunoscuseră și pe care o părăsiseră, atunci ar fi putut oricând să se întoarcă în ea.
16. Dar ei mergeau cu perseverență înainte către lumea cerească, nespus mai bună decât aceasta. De aceea, lui Dumnezeu nu îi este rușine de ei ca să fie numit: „Dumnezeul lor”, drept dovadă, El le-a pregătit o cetate.
17. Având credință, Avraam l-a oferit drept jertfă pe singurul său fiu, Isaac, cel primit pe baza Evangheliei privind dobândirea vieții nemuritoare.
18. Fiindcă așa i se spusese: „Descendența ta va fi recunoscută prin Isaac!”
19. Avraam a considerat că Dumnezeu era capabil să-l învie pe Isac, atitudine cu care, de fapt, și-a primit fiul înapoi!
20. Mai departe, Isaac și-a binecuvântat copiii, Iacob și Esau, având în vedere evenimentele viitoare, ce i-au fost dezvăluite pe baza credinței.
21. În baza aceleiași credințe, înainte de a muri, Iacob a binecuvântat pe fiul său, Iosif, și s-a închinat lui Dumnezeu sprijinindu-se în vârful toiagului.
22. Întemeiat pe aceeași credință, înainte de a muri, Iosif a vorbit despre viitoarea ieșire din Egipt a copiilor lui Israel și a dat instrucțiuni despre mutarea resturilor corpului său în țara promisă.
23. Ca rezultat al aceleiași credințe, părinții lui Moise l-au ascuns trei luni ca să nu fie omorât. Fiindcă au văzut frumusețea acestui copil, ei nu s-au temut de porunca regelui Egiptului.
24. Ca urmare a acestei credințe, Moise a devenit renumit când a ajuns adult, dar a refuzat să primească titlul de „fiu al fetei lui faraon”.
25. În schimb, el a ales să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure pentru o scurtă vreme de plăcerile păcătoase ale egiptenilor.
26. El privea către răsplata lui Dumnezeu și considera că este mai de preț să fie insultat din cauza așteptării lui Mesia (Hristos), decât să beneficieze de bogățiile materiale ale Egiptului.
27. Pe baza aceleiași credințe, Moise a părăsit Egiptul și nu i-a fost frică de mânia regelui. Fiind consecvent în credința sa, el ajuns să-l privească pe Cel Nevăzut.
28. Ca urmare a credinței, Moise a instituit sărbătoarea ieșirii din Egipt, Paștele, și stropirea primilor născuți ai copiilor lui Israel cu sângele animalelor de jertfă, ca aceștia să nu fie uciși de blestemul lui Dumnezeu.
29. Pe baza aceleiași credințe, Moise i-a trecut pe copii lui Israel prin mijlocul Mării Eritree (Roșii) ca pe un pământ uscat și i-a distrus pe egiptenii care au îndrăznit să-i urmărească prin revărsarea înapoi a apelor mării.
30. În temeiul acestei credințe, zidurile cetății Ierihon s-au prăbușit după ce au fost înconjurate șapte zile de copiii lui Israel sub conducerea lui Iosua.
31. Pe baza aceleiași credințe, prostituata Rahab nu a murit împreună cu cei revoltați împotriva autorității lui Dumnezeu, ci a primit cu pace pe evreii care examinau cetatea Ierihon.
32. Ce exemple ale acestei credințe să mai dau? Nu mi-ar ajunge timpul să vorbesc despre judecătorii Ghedeon, Barak, Samson și Iefta, despre regii David și Solomon sau despre profeți!
33. Folosind această credință, ei au cucerit regate, au făcut dreptate, au primit împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu și au închis gura leilor puși să-i ucidă.
34. Ei au stins puterea focului, au scăpat de tăișul sabiei, au dobândit putere în ciuda slăbiciunii, au devenit războinici plini de putere și au înfrânt armatele invadatorilor.
35. Prin acțiunea acestei credințe, au existat femei ce și-au primit înapoi pe cei dragi prin înviere. Pe baza acestei credințe, au existat martiri, care supuși torturii, au refuzat să-l trădeze pe Dumnezeu cu scopul de a-și mântui viața și au preferat să moară ca să dobândească răsplata Sa după înviere.
36. Ca urmare a acestei credințe, au existat alții care au fost persecutați, abuzați fizic și molestați în prizonierat sau închisoare.
37. Unii dintre aceștia au fost loviți cu pietre, bătuți, tăiați în bucăți și uciși cu sabia. Alții au fost siliți să plece în sălbăticie, îmbrăcați sumar în piei de oaie sau de capră. Alții au fost disprețuiți, oprimați și condamnați pe nedrept.
38. Lumea nu era vrednică de prezența lor! De aceea, ei au fost nevoiți să supraviețuiască în condițiile grele ale sălbăticiei, în mijlocul deșertului prin munți sau în peșteri și în crăpăturile pământului.
39. Toți aceștia au fost dați drept exemple de trăire a credinței, dar nu au primit viața nemuritoare.
40. Fiindcă Dumnezeu a prevăzut o împlinire deplină a promisiunii Sale, care să ne includă și pe noi, ca astfel, să primim cu toții promisiunea vieții nemuritoare în dar!