Home / Romanian / Biblia Contemporană / Web / Apocalipsa

 

Apocalipsa, Chapter 14

  
1. Mai departe, am văzut pe Miel cum stătea pe muntele Sion și cu el stăteau cei 144.000 având scrise pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său.
  
2. Și am auzit în cer un sunet ca de harpă de o intensitate similară cu freamătul revărsării apelor învolburare sau zgomotul produs de tunete puternice.
  
3. Erau cei 144.000 eliberați de pe pământ în timp ce cântau în fața scaunului de domnie, a celor 4 Ființe nemuritoare și a căpeteniilor; nimeni altul nu putea memora acea cântare.
  
4. Ei nu s-au întinat prin desfrâu, sunt neprihăniți și însoțesc pe Miel oriunde merge; ei au fost eliberați ca prim rod dintre oameni pentru Dumnezeu și Miel.
  
5. În gurile lor nu s-a găsit nicio minciună și sunt complet neprihăniți.
  
6. După aceea, am văzut un alt înger cum zbura prin mijlocul cerului; el avea Evanghelia eternă al lui Dumnezeu și îl prezenta locuitorilor pământului, mai precis, tuturor popoarelor lumii, triburilor, limbilor și etniilor.
  
7. El zicea cu glas tare: „Supuneți-vă și fiți recunoscători lui Dumnezeu. A venit ora judecății Sale! Închinați-vă Creatorului cerului, pământului, mării și izvoarelor apelor!”
  
8. L-a urmat un al doilea înger care zicea: „Marele Babilon a căzut, a căzut! Toate popoarele lumii au băut din vinul condamnării prostituției ei!”
  
9. L-a urmat un al treilea înger, care spunea cu glas tare: „Cine se închină Monstrului sau Idolului său și cine primește marcajul său pe frunte sau pe mână
  
10. va bea din vinul condamnării dat și turnat nediluat de Dumnezeu în paharul pedepsei Sale! Toți aceștia vor suferi în mijlocul focului și fumului de sulf în fața îngerilor sfinți și Mielului.”
  
11. Fumul suferinței închinătorilor Monstrului și Idolului său, adică al celor care primesc marcajul numelui lor, se va ridica continuu și necontenit, zi și noapte!
  
12. Aici se află răbdarea sfinților, a celor ce respectă poruncile lui Dumnezeu, sau legea Sa, și au credință în Isus.
  
13. Și am auzit un glas ce venea din cer care spunea: „Scrie: Ferice de cei ce vor muri cu credință în Domnul! Da, spune Duhul Sfânt, ei se vor odihni de toate încercările lor. Faptele lor îi urmează!”
  
14. După aceea, m-am uitat și am văzut un nor alb pe care stătea Cineva asemenea unui Fiu al Omului, care avea o coroană de aur pe cap și o seceră ascuțită în mână.
  
15. Un alt înger a ieșit din Templu și a strigat cu glas tare Celui ce stătea pe nor: „Aruncă-ți secera și recoltează roadele fiindcă a venit ora
  
16. Cel ce stătea pe nor și-a aruncat secera pe pământ și a recoltat roadele acestuia.
  
17. Un alt înger a ieșit din Templul ceresc și avea un cosor ascuțit.
  
18. Un alt înger a venit de la altar; el avea autoritate asupra focului și a zis cu glas tare celui ce avea secera ascuțită: „Aruncă-ți cosorul ascuțit și strânge strugurii viei pământului fiindcă s-au copt ciorchinii acesteia!”
  
19. Îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a recoltat via pământului, a aruncat rodul în teascul cel mare al pedepsei lui Dumnezeu
  
20. și a călcat în picioare în teasc în exteriorul Cetății Sfinte de a ieșit sânge până la zăbalele cailor pe o distanță de 1600 stadii, adică 320 de kilometri.