1. Dar acum nu mai este niciun fel de condamnare pentru cei ce aparțin lui Isus Hristos.
2. Legea Duhului Vieții lui Isus Hristos ne-a eliberat de legea păcatului și Morții, ce ne condamna la anihilare.
3. Legea Vieții nu putea fi aplicată din cauza tendințelor decăzute ale omului. De aceea, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său într-un corp asemănător cu al omului păcătos și a executat asupra Sa pedeapsa cu moartea.
4. Astfel, El a făcut posibil ca prevederile drepte ale legii să fie respectate de noi, cei care ascultăm de Duhul Sfânt și nu cedăm tentațiilor decăzute ale naturii noastre.
5. Cei ce ascultă de ce le spune natura căzută, gândesc ce le inspiră acesta. Dar cei ce ascultă de Duhul Vieții gândesc ce le inspiră acesta.
6. Fiindcă dorințele naturii căzute aduc moartea, dar gândirea influențată de Duhul Vieții aduce viață și pace.
7. Fiindcă gândirea naturii căzute se ridică cu dușmănie împotriva lui Dumnezeu, nu se supune legii și nici nu are această capacitate în vreun fel!
8. De aceea, cei ce ascultă de natura căzută, nu au cum să fie pe placul lui Dumnezeu.
9. Dacă Duhul Sfânt se află în voi, atunci voi nu mai aparțineți naturii căzute, ci sunteți ai Duhului Vieții. Dacă nu aveți Duhul Vieții lui Hristos, atunci nu Îi aparțineți!
10. Dacă Hristos se află în voi, atunci natura voastră căzută se află sub puterea morții, din cauza păcatului, dar spiritele voastre se află sub puterea vieții, din cauza nevinovăției.
11. Dacă Duhul Vieții Celui ce a înviat pe Isus se află în voi, Cel ce a înviat pe Isus va da viață (ζωοποιει) naturii voastre muritoare, din cauza Duhului Vieții Sale ce se află în voi.
12. Prin urmare, voi nu sunteți siliți să mai ascultați de natura căzută.
13. Dacă veți continua să ascultați de natura căzută, în cele din urmă veți muri. Dacă îi distrugeți tendințele negative prin intermediul Duhului Vieții, atunci veți trăi negreșit.
14. Fiindcă toți cei călăuziți de Duhul Sfânt sunt copii ai lui Dumnezeu.
15. Și voi nu ați primit un spirit de sclavie, să vă fie teamă, ci ați primit spiritele unor copii înfiați, ce strigă prin cuvintele: „Abba, Tată!”
16. Fiindcă deopotrivă Duhul Vieții Sale și spiritele noastre mărturisesc că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17. Și dacă suntem copii, înseamnă că suntem descendenți, chiar descendenți ai lui Dumnezeu și frați cu Hristos. Acest lucru rămâne valabil doar dacă vom trece prin încercări cu El pentru a fi glorificați la sfârșit tot cu El.
18. De aceea, consider că dificultățile din prezent nu sunt demne de atenție față de condiția slăvită ce ne va fi acordată la final.
19. Acest lucru este demonstrat de starea de slăbiciune a universului creat de Dumnezeu, ce conduce la stringenta nevoie de apariție a fiilor lui Dumnezeu.
20. Fiindcă această lume, creată de El, a fost supusă-luziei împotriva dorinței sale, însă nu a rămas cu totul lipsită de speranță.
21. Dumnezeu a oferit nădejdea eliberării ei din sclavia morții încât întregul univers să beneficieze de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.
22. Astfel, cunoaștem că până în clipa de față întreaga creație continuă să exprime cu perseverență această nobilă dorință.
23. Și nu numai ea, dar și noi, cei ce avem primele roade ale primirii Duhului Vieții, ne mărturisim dorința nerăbdătoare a înfierii prin răscumpărarea corpurilor noastre.
24. Noi suntem oameni ai speranței, dar o nădejde ce se vede nu mai poate fi numită astfel. Fiindcă mai putem spera în ceva ce am văzut?
25. Dacă avem speranță fără să vedem acel lucru, înseamnă că așteptăm cu răbdare.
26. Iar Duhul Vieții vine în ajutorul neputinței noastre de a distinge lucrurile viitoare. Noi nu știm nici măcar cum să ne rugăm. Însă dincolo de cuvintele rostite, Duhul Vieții știe să pledeze în favoarea noastră.
27. Și Dumnezeu, care discerne motivațiile noastre, înțelege pe deplin gândirea Duhului Vieții ce pledează pentru noi, cei sfinți, în armonie cu dorința Sa.
28. De fapt, suntem conștienți că totul lucrează spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, în conformitate cu planul Său pentru cei pe care El îi cheamă.
29. Fiindcă pe cei ce i-a cunoscut, El i-a și decis să aibă forma, sau tiparul, Fiului Său, încât Acesta să devină Primul Născut dintre mulți frați.
30. Și pe cei stabiliți prin decizia Sa, El i-a numit. Celor numiți, El le-a dat nevinovăția. Și pe cei neprihăniți, El îi va onora!
31. Prin urmare, ce vom putea spune legat de aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este cu noi, cine va sta împotriva noastră?
32. Iată, Cel care nu Și-a iertat propriul Fiu, ci L-a dat în favoarea noastră, cum nu ne va oferi gratuit toate lucrurile cu Acesta?
33. Cine îi va acuza pe aleșii lui Dumnezeu? Chiar Dumnezeu îi declară neprihăniți!
34. Cine va reuși să-i condamne? Iată, Isus Hristos a murit! Ba mai mult, a înviat, se află la dreapta lui Dumnezeu și pledează în favoarea noastră!
35. Cine va reuși să ne despartă de dragostea lui Hristos? Cumva lipsa, împotrivirea, persecuția, foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia sau sabia?
36. După cum este scris: „Din cauza Ta, suntem uciși și sacrificați asemenea unor animale lipsite de apărare?”
37. Însă în toate acestea noi suntem pe deplin învingători datorită Celui ce ne-a iubit!
38. Fiindcă am certitudinea că nici moartea și nici viața, nici îngerii și nici conducătorii, niciun obstacol, nicio împotrivire și nicio putere,
39. nicio înălțime și nicio adâncime, nicio creatură și niciun lucru creat, adică nimic nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu revărsată prin Domnul Isus Hristos față de noi!