1. Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug, şi s-a încuscrit cu Ahab.
2. După câţiva ani, s-a pogorât la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat pentru el şi pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi boi, şi l-a rugat să se suie la Ramot din Gallad.
3. Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad? Iosafat i-a răspuns: Eu ca tine, şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.
4. Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.
5. Împăratul lui Israel a strâns pe proroci, în număr de patru sute, şi le-a zis: Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă? Şi ei au răspuns: Suie-te, şi Dumnezeu o va da în mâinile împăratului.
6. Dar Iosafat a zis: Nu mai este aici nici un proroc al Domnului, prin care să-L putem întreba?
7. Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte niciodată decât rău: este Mica, fiul lui Imla. Şi Iosafat a zis: Să nu vorbească aşa împăratul!
8. Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, şi i-a zis: Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla.
9. Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti; şedeau în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi prorocii proroceau înaintea lor.
10. Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier, şi a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Cu aceste coarne, vei bate pe Sirieni până îi vei nimici.
11. Şi toţi prorocii au prorocit la fel, zicând: Suie-te la Ramot în Galaad, căci vei avea izbândă şi Domnul o va da în mâinile împăratului.
12. Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit aşa: Iată, prorocii cu un gând prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca şi cuvântul fiecăruia din ei! Vesteşte de bine!
13. Mica a răspuns: Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.
14. Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă? El a răspuns: Suiţi-vă! Căci veţi avea izbândă, şi vor fi daţi în mâinile voastre.
15. Şi împăratul i-a zis: De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?
16. Mica a răspuns: Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor; şi Domnul a zis: Oamenii aceştia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!
17. Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ţi-am spus eu? El nu-mi proroceşte nimic bun, nu-mi proroceşte decât rău.
18. Şi Mica a zis: Ascultaţi dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor stând la dreapta şi la stânga Lui.
19. Şi Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad şi să piară acolo? Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul.
20. Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: Eu îl voi amăgi. Domnul i-a zis: Cum?
21. Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui. Domnul a zis: Îl vei amăgi, şi vei izbuti; ieşi, şi fă aşa.
22. Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.
23. Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: Pe ce drum a ieşit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?
24. Mica a răspuns: Vei vedea în ziua când vei umbla, din odaie în odaie, ca să te ascunzi.
25. Împăratul lui Israel a zis: Luaţi pe Mica, şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.
26. Şi spuneţi: Aşa vorbeşte împăratul: Băgaţi pe omul acesta în temniţă, şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace.
27. Şi Mica a zis: Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine! Apoi a mai zis: Voi, toate popoarele, auziţi!
28. Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot în Galaad.
29. Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale. Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s-au dus la luptă.
30. Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carele lui: Să nu vă luptaţi nici cu cel mic nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.
31. Când au zărit mai marii carelor pe Iosafat, au zis: Este împăratul lui Israel. Şi l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat, şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.
32. Mai marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el.
33. Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare, şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul: Întoarce, şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit.
34. Lupta a fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa Sirienilor, până seara, şi a murit pe la apusul soarelui.
| 
