1. Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.
2. Ilie a zis lui Elisei: Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel. Elisei a răspuns: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Şi s-au pogorât la Betel.
3. Fiii prorocilor, care erau la Betel, au ieşit la Elisei, şi i-au zis: Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău? Şi el a răspuns: Ştiu şi eu, dar tăceţi.
4. Ilie i-a zis: Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon. El a răspuns: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi! Şi au ajuns la Ierihon.
5. Fii prorocilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei, şi i-au zis: Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpânul tău deasupra capului tău? Şi el a răspuns: Ştiu şi eu; dar tăceţi.
6. Ilie i-a zis: Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan. El a răspuns: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Şi amândoi şi-au văzut de drum.
7. Cincizeci de inşi dintre fiii prorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor, şi ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului.
8. Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul, şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi au trecut amândoi pe uscat.
9. După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine. Elisei a răspuns: Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!
10. Ilie a zis: Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa,
11. Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.
12. Elisei se uita şi striga: Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui! Şi nu l-a mai văzut. Apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două bucăţi,
13. şi a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors, şi s-a oprit pe malul Iordanului;
14. a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea, şi a zis: Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie? Şi a lovit apele, care s-au despărţit într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.
15. Fiii prorocilor care erau în faţa Ierihonului, când l-au văzut, au zis: Duhul lui Ilie a venit peste Elisei. Şi i-au ieşit înainte, şi s-au închinat până la pământ înaintea lui.
16. Ei i-au zis: Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. El a răspuns: Nu-i trimiteţi.
17. Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: Trimiteţi-i. Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit.
18. Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: Nu v-am spus să nu vă duceţi?
19. Oamenii din cetate au zis lui Elisei: Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sunt rele, şi ţara este stearpă.
20. El a zis: Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el. Şi i-au adus.
21. Apoi s-a dus la izvorul apelor, şi a aruncat sare în el, şi a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.
22. Şi apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.
23. De acolo s-a suit la Betel. Şi pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!
24. El s-a întors să-i privească, şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfâşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.
25. De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.
| 
