1. Iacov a pornit la drum, şi s-a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.
2. S-a uitat înainte, şi iată că pe câmp era o fântână; şi lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fântâna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fântânii era mare.
3. Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele, şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fântânii.
4. Iacov a zis păstorilor: Fraţilor, de unde sunteţi? Din Haran, au răspuns ei.
5. El le-a zis: Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor? Îl cunoaştem, i-au răspuns ei.
6. El le-a zis: Este sănătos? Sănătos, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
7. El a zis: Iată, soarele este încă sus, şi-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi păşteţi-le iarăşi.
8. Ei au răspuns: Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii, şi vom adăpa oile.
9. Pe când le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.
10. Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii, şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
11. Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a început să plângă tare.
12. Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.
13. Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat, şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.
14. Şi Laban i-a zis: Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele, şi carne din carnea mea! Iacov a stat la Laban o lună.
15. Apoi Laban a zis lui Iacov: Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?
16. Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.
17. Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă.
18. Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.
19. Şi Laban a răspuns: Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!
20. Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.
21. În urmă Iacov a zis lui Laban: Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.
22. Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
23. Seara, a luat pe fiica sa Lea, şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
24. Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
25. A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?
26. Laban a răspuns: În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.
27. Isprăveşte săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.
28. Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiica sa Rahela.
29. Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.
30. Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.
31. Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă.
32. Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); căci, a zis ea, Domnul a văzut mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.
33. A rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: Domnul a auzit că nu eram iubită, şi mi-a dat şi pe acesta. De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare).
34. Iar a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii. De aceea i-a pus numele Levi (Alipire).
35. A rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: De data aceasta, voi lăuda pe Domnul. De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Şi a încetat să mai nască.
| 
