Evrei, Chapter 4

1. Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.    2. Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.    3. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihna, despre care a vorbit El, când a zis: Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în odihna Mea! Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.    4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.    5. Şi aici este zis iarăşi: Nu vor intra în odihna Mea!    6. Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,    7. El hotărăşte din nou o zi: Astăzi, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!    8. Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.    9. Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.    10. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.    11. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.    12. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.    13. Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.    14. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile pe Isus, Fiul lui Dumnezeu să rămânem tari în mărturisirea noastră.    15. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.    16. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.