1. Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!
2. Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
3. Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
4. Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!
5. În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!
6. Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.
7. Fă-mă să mă înveselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,
8. şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.
9. Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s-au topit de întristare;
10. mi se sfârşeşte viaţa în durere, şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!
11. Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă, fug de mine.
12. Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.
13. Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.
14. Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: Tu eşti Dumnezeul meu!
15. Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!
16. Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!
17. Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem. Ci să rămână de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor!
18. Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!
19. O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
20. Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21. Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită.
22. În pornirea mea nechibzuită, ziceam: Sunt izgonit dinaintea Ta! Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine.
23. Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mândri.
24. Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!
| 
