1. Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
2. Scoală-Te, Judecătorul pământului, şi răsplăteşte celor mândri după faptele lor!
3. Până când vor birui cei răi, Doamne, până când vor birui cei răi?
4. Ei ţin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.
5. Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.
6. Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,
7. şi zic: Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!
8. Totuşi, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Când vă veţi înţelepţi, nebunilor?
9. Cel ce a sădit urechea, s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul, s-ar putea să nu vadă?
10. Cel ce pedepseşte neamurile, s-ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?
11. Domnul cunoaşte gândurile omului: ştie că sunt deşarte.
12. Ferice de omul, pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13. ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!
14. Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.
15. Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.
16. Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
17. De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!
18. Ori de câte ori zic: Mi se clatină piciorul! bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.
19. Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.
20. Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei care pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?
21. Ei se strâng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osândesc sânge nevinovat.
22. Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.
23. El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
| 
