1. Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi.
2. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
3. pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.
4. Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.
5. În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.
6. Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: Să nu zici în inima ta: Cine se va sui în cer? (Să pogoare adică pe Hristos din cer).
7. Sau: Cine se va pogorî în Adânc? (Să scoale adică pe Hristos din morţi).
8. Ce zice ea deci? Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta. Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.
9. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
10. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
11. după cum zice Scriptura: Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.
12. În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
13. Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.
14. Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15. Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!
16. Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?
17. Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
18. Dar eu întreb: N-au auzit ei? Ba da; căci glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.
19. Dar întreb iarăşi: N-a ştiut Israel lucrul acesta? Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere.
20. Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.
21. Pe când, despre Israel zice: Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.
| 
