Zaharia, Chapter 5

1. Am ridicat din nou ochii, şi m-am uitat, şi iată că era un sul de carte, care zbura.    2. El m-a întrebat: Ce vezi? Eu am răspuns: Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi.    3. Şi el mi-a zis: Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârşire de aici.    4. Îl trimit zice Domnul oştirilor, ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea, şi s-o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.    5. Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, şi mi-a zis: Ridică ochii, şi priveşte ce iese de acolo.    6. Eu am răspuns: Ce este aceasta? Şi el a zis: Iese efa. Şi a adăugat: Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.    7. Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei, şedea o femeie.    8. El a zis: Aceasta este nelegiuirea! Şi i-a dat brânci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.    9. Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer.    10. Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: Unde duc ele efa?    11. El mi-a răspuns: Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.