1. Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi; cine dispreţuieşte puţinul pe care-l are se păgubeşte degrabă.
2. Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi.
3. Şi cel care se lipeşte de desfrânate va fi mai nechibzuit;
4. Moliile şi viermii îl vor moşteni, şi sufletul nelegiuit se va stârpi.
5. Cel care crede curând este uşor de inimă şi cel care păcătuieşte asupra sufletului său greşeşte.
6. Cel desfătat cu inima va fi hulit şi cel care urăşte vorba mai puţin rău va avea.
7. Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit şi nimic nu ţi se va împuţina.
8. Către prieten şi către vrăjmaşi nu povesti, şi, de nu este păcat, nu-l descoperi.
9. Că te-a ascultat şi te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va urî.
10. Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge.
11. Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care naşte prunc.
12. Săgeată înfiptă în coapsele trupului, aşa e cuvântul în inima nebunului.
13. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi, dacă a făcut, să nu mai facă.
14. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis şi, de a zis, să nu mai zică.
15. Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, şi nu crede tot cuvântul.
16. Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu limba sa?
17. Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoşezi, şi dă loc legii Celui Preaînalt.
18. Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în toată înţelepciunea este împlinirea legii.
19. Şi nu este înţelepciunea ştiinţa răutăţii; şi unde este sfatul păcătoşilor nu ţeste înţelepciune.
20. Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod care nu are răutate.
21. Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea şi calcă legea.
22. Este un soi de isteţime în treburi care este nedreaptă, şi este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui.
23. Este câte unul care face rău, şi umblă smerit, şi cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleşug;
24. Care-şi pleacă faţa sa şi se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ţi strice
25. Şi măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău.
26. Din vedere se cunoaşte omul, şi din chipul feţei se cunoaşte cel înţelept.
27. Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi călcătura lui vestesc ce este în el.
28. Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit şi câteodată cel care tace se dovedeşte înţelept.
| 
