1. Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie,
2. Şi cel care se mărturiseşte va fi apărat de pagubă.
3. Precum este năzuinţa famenului a se apropia de fecioară, aşa este cel care face judecată cu sila.
4. Este câte unul care tace şi se află înţelept, şi este câte unul care se face urât pentru vorba cea multă.
5. Şi este unul care tace, pentru că n-are ce să răspundă, şi altul care tace, pentru că ştie că este vremea să tacă.
6. Omul înţelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat şi nebun va trece peste vreme.
7. Cel care înmulţeşte cuvintele se va face urât tuturor, şi cel înfumurat de asemenea.
8. Este spor care aduce omului pagubă şi este câştig spre nenorocire.
9. Este dare care nu-ţi va folosi, şi este dare cu îndoită răsplătire.
10. Poate să-ţi vină smerenia după slavă şi se poate ca, după smerenie, să ridici capul până la slavă.
11. Câte unul cumpără multe cu puţin, şi altul plăteşte cu şapte părţi mai mult.
12. Cel înţelept în cuvinte se va face iubit, iar darurile celor nebuni se vor lepăda.
13. Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi; că ochii lui, în loc de unul, sunt mulţi.
14. Puţine va da şi multe va cere, şi va deschide gura sa ca un ispravnic.
15. Astăzi va da împrumut, şi mâine va cere înapoi. Urât om este unul ca acesta.
16. Nebunul va zice: N-am nici un prieten şi faptele mele cele bune nu primesc nici o recunoştinţă.
17. Cei care mănâncă pâinea mea sunt răi cu limba.
18. De câte ori şi câţi îl vor batjocori pe el?
19. Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii; aşa şi căderea celor răi va veni degrabă.
20. Un om urâcios este ca o glumă proastă, repetată într-una de neghiobi.
21. Din gura celui prost nu se primeşte o pildă, că nu o va zice la vremea ei.
22. Sunt oameni care sunt opriţi de la păcat din pricina sărăciei; aceştia, în somnul lor, nu sunt prigoniţi de remuşcări.
23. Este câte unul care-şi pierde viaţa din ruşine neînţeleaptă şi de dragul unui nebun se ruinează.
24. Şi este câte unul care pentru ruşine face făgăduieli mari prietenului, şi-l câştigă pe el vrăjmaş în zadar.
25. Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvăţaţi pururea va fi.
26. Mai bun este furul decât cel care pururea minte; iar amândoi vor fi moştenitorii pieirii.
27. Năravul omului mincinos este ocară şi ruşinea lui este cu el pururea.
28. Cel înţelept la cuvânt se va înălţa şi omul înţelept va plăcea celor mari.
29. Cel care lucrează pământul va înălţa stogul său, şi cel care place celor mari se va curăţi de nedreptate.
30. Ospeţele şi darurile orbesc ochii înţelepţilor şi, ca zăbala în gură, abat mustrările.
31. Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos este de amândouă?
32. Mai bun este omul care îşi ascunde nebunia sa, decât omul care îşi ascunde înţelepciunea sa.
| 
