1. Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul şi toţi vor şuiera spre batjocura lui.
2. Asemenea unui morman de gunoi este leneşul; tot cel care îl va ridica îşi va scutura mâna.
3. Ruşine tatălui este fiul neînvăţat; iar când este o fiică, ea s-a născut spre paguba părintelui său.
4. Fiica înţeleaptă face bogat pe bărbatul său; iar cea fără de ruşine este de întristare celui ce a născut-o.
5. Fiica fără ruşine face să roşească şi pe tată şi pe bărbat şi de amândoi este dispreţuită.
6. Muzică în zi de întristare sunt mustrările nepotrivite; bătăile şi certarea în toată vremea sunt înţelepciune.
7. Cel care învaţă pe cel nebun este ca şi cel care lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pe cel care doarme.
8. Ca şi cum ar povesti celui care dormitează, aşa este cel ce povesteşte celui nebun, şi la sfârşit va zice: Ce este?
9. Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun plângi, că-i lipseşte mintea.
10. Mai cu dulceaţă să plângi pe mort, pentru că s-a odihnit; iar viaţa nebunului mai rea este decât moartea.
11. Plânsul pentru mort să fie şapte zile; iar pentru cel nebun şi nelegiuit, în toate zilele vieţii lui.
12. Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului.
13. Fereşte-te de el, ca să nu ai necaz şi să nu te întinezi, atingându-te de el.
14. Fereşte-te de el şi vei afla odihnă şi nu te împovăra cu nebunia lui.
15. Ce este mai greu decât plumbul şi cum se cheamă el? Nebunul.
16. Mai lesne este a purta nisip, sare şi fier , decât a locui cu un om fără minte.
17. Încheietura de lemn legată în zidul casei nu se va prăbuşi de cutremur; aşa inima cea întărită în cugetul sfatului, m nici un timp nu se va teme.
18. Inima aşezată pe cugetul înţelegerii este ca podoaba cea făcută pe peretele neted.
19. Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbeşte vijelia; aşa inima fricoasă, în cugetul nebunului, nu va sta înaintea oricărei frici.
20. Cel care împunge ochiul va scoate lacrimi, şi cel care împunge inima răscoleşte simţirea.
21. Cel care aruncă piatră asupra păsărilor le goneşte şi cel care ocărăşte pe prieten strică prietenia.
22. Asupra prietenului de vei scoate şi sabia, să nu te deznădăjduieşti, căci el n-o va întoarce asupra ta.
23. Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare,
24. Afară de batjocură, de trufie, de descoperirea tainei şi de rana vicleană, căci pentru acestea va fugi tot prietenul.
25. Să ai credinţă către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi de bunătăţile lui, când va fi bogat.
26. În vremea nevoii lui să rămâi la el, ca întru moştenirea lui împreună să moşteneşti.
27. Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor şi fum; aşa înaintea vărsărilor de sânge, întâi înjurăturile.
28. Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc.
29. Şi dacă rele mi s-ar întâmpla din pricina lui, oricine va auzi se va feri de el.
30. O, de ar pune cineva pază gurii mele, şi peste buzele mele pecete de înţelepciune, ca să nu cad din pricina ei şi să nu mă piardă limba mea!
| 
