1. O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăieşte fericit întru avuţiile sale,
2. Omului lipsit de griji şi care sporeşte în toate şi poate încă mânca!
3. O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit şi scăzut de putere,
4. Celui cu adânci bătrâneţi şi celui care de toate se învăluie şi este neîncrezător şi a pierdut răbdarea.
5. Nu te teme de judecata morţii; adu-ţi aminte de cele dintâi ale tale şi de cele de apoi.
6. Această judecată de la Domnul este la tot trupul.
7. Şi pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este în locuinţa morţilor socoteală pentru ani.
8. Fiii urâţi se fac fiii păcătoşilor şi cei care petrec în locaşurile nelegiuiţilor.
9. Moştenirea fiilor păcătoşilor va pieri şi cu sămânţa lor pururea va fi ocară.
10. Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură.
11. Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi care aţi părăsit legea Dumnezeului celui Preaînalt,
12. Că de vă veţi naşte, spre blestem vă veţi naşte, şi de veţi muri, spre osândă vă veţi osebi.
13. Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce; aşa şi cei nelegiuiţi, din blestem, în pieire.
14. Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele cel rău al păcătoşilor se va stinge.
15. Ai grijă de nume, că acesta-ţi va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de aur.
16. Viaţa cea bună are zilele numărate; iar numele cel bun în veci rămâne.
17. Învăţătura cu pace o păziţi fiilor! Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos este de amândouă?
18. Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care ascunde înţelepciunea sa.
19. Drept aceea, ruşinaţi-vă de cuvântul meu, că nu orice ruşine este la locul ei; şi nu toate tuturor plac cu adevărat.
20. Ruşinaţi-vă de desfrânare înaintea tatălui şi a mamei şi de minciună înaintea conducătorului şi a celui puternic;
21. De judecător şi de domn, pentru păcat; de adunare şi de popor, pentru fărădelege;
22. De tovarăş şi de prieten, pentru strâmbătate; şi de oamenii cu care locuieşti, pentru furtişag;
23. Şi de adevărul lui Dumnezeu şi făgăduinţă, pentru punerea cotului peste pâini ca să le furi;
24. De ponosul luării şi al dării şi de tăcere către cei care ţi se închină;
25. De căutarea la femeia desfrânată şi de întoarcerea feţei de la rudenii;
26. De luarea părţii şi a darului şi de căutarea la femeia cu bărbat;
27. De căutarea la slujnica ta şi de şederea pe aşternutul ei;
28. De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, şi de a imputa după ce vei da.
| 
