1. Şi după acesta s-a sculat Natan să proorocească în zilele lui David.
2. Ca seul cel osebit de la jertfa de împăcare, aşa a fost David osebit dintre fiii lui Israel.
3. Cu leii s-a jucat ca şi cu iezii şi cu urşii ca şi cu mieii oilor.
4. În tinereţile sale, oare n-a omorât pe uriaş? Şi n-a şters ocara din neam aruncând cu praştia piatra care a doborât semeţia lui Goliat?
5. Că a chemat pe Domnul cel Preaînalt, Cel care a dat putere în dreapta lui să omoare pe omul cel tare în război, ca să înalţe cornul neamului său.
6. Aşa întru zeci de mii l-a mărit pe el şi l-a lăudat intru binecuvântări Domnul, aducând lui stemă de mărire,
7. Că a înfrânt pe vrăjmaşii de primprejur şi a defăimat pe Filistenii cei potrivnici; până în ziua de astăzi a sfărâmat fruntea lor.
8. În tot lucrul său, da mărturie Sfântului celui Preaînalt, prin cuvinte de mărire.
9. Cu toată inima sa a lăudat şi a iubit pe Cel care l-a făcut.
10. Şi a pus cântăreţi înaintea altarului şi din glasul lor se îndulceau versurile.
11. A dat sărbătorilor bunăcuviinţă şi a împodobit praznicele până la culme, lăudând ei numele cel sfânt al Domnului şi de dimineaţă umplând de cântare sfântul locaş.
12. Domnul a şters păcatele lui şi a înălţat în veci cornul lui şi i-a dat lui făgăduinţa regilor şi scaunul măririi în Israel.
13. După aceasta s-a sculat fiul cel înţelept, care după războaiele lui David, a odihnit întru lărgime.
14. Solomon a domnit în zilele păcii, şi Dumnezeu i-a dat odihnă primprejur, ca să înalţe templu întru numele Lui şi să gătească loc sfânt în veci.
15. Cât de înţelept ai fost în tinereţile tale şi te-ai umplut ca un râu de înţelegere!
16. A acoperit sufletul tău pământul şi l-ai umplut cu pildele tale adânci la tâlc.
17. La ostroave, departe, a ajuns numele tău şi ai fost iubit întru pacea ta.
18. Pentru cântece, pentru pilde, pentru parimii şi pentru tălmăciri s-au mirat de tine ţările,
19. Întru numele Domnului Dumnezeu, Cel care S-a numit Dumnezeul lui Israel.
20. Ai adunat ca şi cositorul aurul şi ca plumbul ai înmulţit argintul.
21. Dar ai plecat sânurile tale femeilor şi le-ai făcut stăpâne pe trupul tău.
22. Ai dat ocara întru mărirea ta şi ai pângărit sămânţa ta, ca să aduci mânie peste fiii tăi şi greu suspin peste neamul tău şi să se împartă regatul în două şi de la Efraim să înceapă domnia răzvrătită.
23. Iar Domnul nu va părăsi mila Sa şi nu Se va depărta de la lucrurile Sale.
24. Nici va pierde pe urmaşii celui ales şi sămânţa celui care L-a iubit pe El nu o va stinge.
25. Şi a lăsat rămăşiţă lui Iacov şi lui David rădăcină din el.
26. Şi s-a odihnit Solomon cu părinţii săi.
27. Şi a lăsat după sine din sămânţa sa nebunie poporului, adică pe Roboam cel cu putină înţelepciune, care cu sfatul său a abătut poporul.
28. Şi pe Ieroboam, feciorul lui Nabat, care a făcut pe Israel să păcătuiască şi a dat lui Efraim calea păcatului.
29. Şi s-au înmulţit păcatele lor foarte, încât i-a mutat pe ei din pământul lor.
30. Şi au săvârşit toată răutatea până ce a venit pedeapsa peste ei.
| 
