1. Sufletul meu e dărăpănat, zilele mele se sting, mormântul mă aşteaptă.
2. Sunt împresurat de batjocoritori şi ochii mei trebuie să privească spre ocările lor.
3. Dă-mi acum chezăşia Ta lângă Tine, altfel cine ar vrea să răspundă pentru mine?
4. Pentru că Tu ai luat priceperea din inima lor, de aceea Tu nu-i vei ridica.
5. Sunt unii care fac ospăţ cu prietenii, atunci când acasă ochii copiilor se sting de foame.
6. Am ajuns de poveste între oameni; sunt acela pe care-l scuipi în faţă.
7. Ochii mei s-au întunecat de supărare, mădularele mele s-au subţiat ca umbra.
8. Oamenii cei drepţi stau înmărmuriţi şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9. Cel ce este drept se ţine însă de calea sa şi cine este cu mâinile curate e din ce în ce mai tare.
10. Cât despre voi ceilalţi, voi toţi daţi înapoi şi veniţi aici, căci nu voi găsi printre voi nici un înţelept.
11. Zilele mele s-au scurs, socotinţele mele s-au sfărâmat şi la fel dorinţele inimii mele.
12. Din noapte ei vor să Facă zi şi spun că lumina este mai aproape decât întunericul.
13. Mai pot să nădăjduiesc? Împărăţia morţii este casa mea, culcuşul meu l-am întins în inima întunericului.
14. Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele!
15. Atunci unde mai este nădejdea mea şi cine a văzut pe undeva norocul meu?
16. El s-a rostogolit până în fundul iadului şi împreună cu mine se va cufunda în ţărână.
| 
