1. Atunci Bildad din Şuah a început să vorbească şi a zis:
2. ,,Când vei ajunge odată la capătul unor astfel de vorbe? Vino-ţi în fire şi apoi vom vorbi.
3. Pentru ce suntem socotiţi ca nişte dobitoace? De ce să trecem în ochii tăi drept vite cornute?
4. Nu cumva pentru tine care te sfâşii în mânia ta, o să ajungă pământul să se pustiiască şi stâncile să se mute din locul lor?
5. Fireşte, lumina nelegiuitului se stinge şi flacăra focului lui nu mai străluceşte.
6. Lumina se întunecă în cortul lui şi candela de deasupra lui se isprăveşte.
7. Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum îl poticneşte.
8. El dă cu picioarele în laţ şi se plimbă în reţeaua de sfori.
9. Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a încolăcit pe el.
10. Cursa care trebuia să-l prindă este ascunsă în pământ şi prinzătoarea stă în poteca lui;
11. Spaimele dau peste el din toate părţile şi se ţin de el pas cu pas.
12. Lângă bunătăţile lui el moare de foame şi nenorocirea lui stă gata lângă el.
13. Boala muşcă din trupul lui. Primul născut al morţii roade mădularele lui.
14. Din cortul unde stătea la adăpost este scos afară şi târât înaintea groaznicului împărat.
15. Nimeni din ai lui nu mai sălăşluieşte în cortul lui, care nu mai este al lui. Pe locuinţa lui plouă cu pucioasă.
16. Rădăcinile lui se usucă în pământ, iar ramurile lui se veştejesc în aer.
17. Pomenirea lui se şterge de pe pământ şi în toată lumea numele i-a pierit.
18. De la lumină i-au dat brânci în întuneric şi de pretutindeni e scos afară.
19. Nu lasă nici urmaşi, nici sămânţă în poporul său şi nimeni nu mai trăieşte după el prin locurile prin care a locuit.
20. Cei din apus s-au mirat foarte de soarta lui şi cei din răsărit au simţit fiori în ei.
21. Aceasta rămâne din sălaşurile celui nelegiuit şi iată locul celui ce n-a cunoscut pe Dumnezeu.
| 
