1. Elihu a mers mai departe şi a grăit:
2. ,,Aşteaptă o clipă şi vei învăţa şi altele, căci sunt încă temeiuri şi cuvinte de partea lui Dumnezeu.
3. Voi porni cu ştiinţa mea de departe şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4. Căci cu adevărat ceea ce-ţi spun eu nu este minciună şi cal ce stă lângă tine este unul desăvârşit în cunoştinţă.
5. Fireşte, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni; El este prea puternic prin înălţimea înţelepciunii Sale.
6. El nu lasă pe nelegiuit să propăşească şi celor nenorociţi le face dreptate.
7. El nu despoaie pe cei drepţi de dreptatea lor, iar cu împăraţii la fel: îi pune în jeţuri împărăteşti şi-i aşază să domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie.
8. Şi atunci iată-i ferecaţi cu lanţuri şi iată-i prinşi cu funiile mâhnirii.
9. După aceea, Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o şi nelegiuirea în care au căzut, anume că s-au trufit.
10. Dar El le face această destăinuire ca să ia aminte şi le dă poruncă să se întoarcă de la răutatea lor;
11. Dacă dau ascultare şi vin la supunere, ei îşi isprăvesc zilele lor în fericire şi anii lor în desfătări;
12. Iar dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorile morţii şi se sting nepricepuţi şi orbi.
13. Nelegiuiţii se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt puşi în lanţuri.
14. Unii ca aceştia se sting de tineri şi viaţa lor se veştejeşte în floare.
15. Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui şi prin suferinţă Dumnezeu îi dă învăţătură.
16. Tot aşa şi pe tine te va scoate din strânsoarea durerii, ca să te pună la loc larg, unde nu mai este nici o stinghereală şi unde masa ta va fi încărcată cu mâncări grase şi alese.
17. Dacă tu ai fost pedepsit cu străşnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsă puterea dreptăţii;
18. Certarea Lui să nu te împingă la mânie împotriva Lui şi mulţimea bătăii să nu te scoată din calea cugetului drept.
19. Era oare să pună Dumnezeu vreun preţ pe bogăţiile tale? Nu! Nici pe aur, nici pe toate mijloacele puterii pământeşti.
20. Nu pofti noaptea (depărtării de Dumnezeu), căci în ea, popoare întregi au fost smulse din locul lor.
21. Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinţei.
22. Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate să înveţe ca El?
23. Cine I-a dat învăţătură cum să se poarte? Şi cine poate să-I spună: ,,Aceasta ai făcut-o rău?
24. Adu-ţi aminte şi preamăreşte opera Lui, pe care o cântă, în laudele lor, oamenii;
25. Orice om o priveşte, măcar că o îmbrăţişează cu ochiul, numai de departe.
26. Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înţelegem şi numărul anilor Săi nu se poate socoti.
27. El atrage picăturile de apă, El le preface în aburi şi dă ploaia.
28. Iar norii o trec prin sita lor şi o varsă picături peste mulţimile omeneşti.
29. Cine poate să priceapă cum se desfăşoară norii şi cum bubuie tunetul în cortul lui?
30. Iată că El a rostogolit aburii Săi şi a acoperit adâncimile mării.
31. Prin el Domnul hrăneşte popoarele şi le dă belşug de mâncare.
32. El ridică fulgerul, cu amândouă mâinile şi-l trimite să lovească la ţintă.
33. El dă din vreme de veste ciobanului şi oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.
| 
