1. Ştii tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?
2. Numeri tu lunile sarcinii lor şi ştii tu când le vine ceasul să nască?
3. Ele îngenunchiază, fată puii şi scapă de durerile lor,
4. Iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc şi nu se mai întorc spre mamele lor.
5. Cine a lăsat slobod asinul sălbatic şi l-a dezlegat de la iesle?
6. I-am dat pustiul ca să-l locuiască şi pământul sărat i l-am hărăzit ocol;
7. El îşi bate joc de zarva oraşelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân;
8. El străbate munţii, locul său de păşune, şi umblă după orişice verdeaţă.
9. Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă şi să petreacă noaptea lingă ieslele tale?
10. Poţi tu să-l legi cu funia de gât şi să tragă grapa după tine, peste arătură?
11. Poţi să te încrezi în el, fiindcă este atât de tare, şi să-i laşi în grijă munca ta?
12. Te bizui tu pe el, că mai vine înapoi să-ţi aducă roadele la aria ta?
13. Aripile struţului sunt negrăit de agere; struţul are pene preafrumoase ţi mândru penaj.
14. Când îşi lasă ouăle pe pământ şi le lasă să se clocească în nisipul fierbinte,
15. El uită că oarecine poate să le calce cu piciorul şi că vreo fiară sălbatică poate să le strivească.
16. Struţul e hain cu puii săi, ca şi cum n-ar fi ai lui, şi nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică.
17. Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere şi pătrundere.
18. Când se scoală însă şi porneşte, face de ocară şi pe cal şi pe călăreţ.
19. Tu eşti cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă?
20. Tu l-ai învăţat să sară uşor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă!
21. El bate pământul cu copita şi mândru de puterea lui porneşte spre taberele înarmate;
22. El îşi bate joc de primejdie şi n-are nici o teamă şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23. La oblânc îi sună tolba cu săgeţi; fulgere aruncă suliţa şi lancea.
24. De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul şi, când a sunat trâmbiţa, nu mai are astâmpăr.
25. La chemarea trâmbiţei, pare că zice: Haide! Şi de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor şi strigătele războinice.
26. Oare, prin deşteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene şoimul şi îşi întinde aripile ca nişte seceri, spre miazăzi?
27. Nu cumva vulturul se ridică în înălţime din porunca ta şi îşi aşează cuibul pe vârfuri neajunse?
28. El îşi face sălaşul în stânci şi acolo petrece noaptea - pe un vârf de stâncă şi pe vreo înălţime prăpăstioasă.
29. Acolo el stă şi îşi pândeşte prada; ochii săi străpung depărtările,
30. Puii săi beau sângele prăzii şi unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii.
| 
