1 Petru, Chapter 2

1. Aşadar, lăsând la o parte toată răutatea şi orice înşelăciune, ipocrizie, invidie şi orice vorbire de rău,    2. ca nişte copii de curând născuţi, să doriţi laptele spiritual, curat, ca să creşteţi prin el spre mântuire    3. dacă într-adevăr aţi gustat cât de bun este Domnul.    4. Apropiaţi-vă de el, piatra cea vie, aruncată de oameni, dar aleasă şi preţuită de Dumnezeu.    5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi într-o casă spirituală pentru o preoţie sfântă ca să aduceţi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos.    6. Căci este scris în Scriptură: Iată, pun în Sion o piatră unghiulară, aleasă şi preţioasă şi cine crede în ea nu va fi înşelat.    7. Aşadar, cinste vouă care credeţi, dar celor care nu cred: piatra pe care au aruncat-o constructorii aceasta a devenit piatra unghiulară    8. şi: piatră de poticnire şi stâncă a căderii. Ei se împiedică pentru că nu cred în cuvânt; la aceasta au fost sortiţi.    9. Dar voi [sunteţi] un neam ales, o preoţie împărătească, o naţiune sfântă, poporul luat în stăpânire de Dumnezeu, ca să vestiţi faptele măreţe ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină.    10. Voi, care odinioară nu eraţi popor, acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveaţi parte de îndurare, acum aţi obţinut îndurare.    11. Iubiţilor, vă îndemn stăruitor, ca pe nişte străini şi peregrini, să vă feriţi de poftele trupeşti care se luptă împotriva sufletului.    12. Să aveţi o purtare bună între păgâni, pentru ca, în cazul în care vă calomniază ca răufăcători, văzând faptele voastre bune, să ajungă să-l laude pe Dumnezeu în ziua vizitării.    13. De dragul Domnului, supuneţi-vă oricărei autorităţi omeneşti, atât împăratului, ca domnitor,    14. cât şi guvernatorilor, ca trimişi de el, ca să-i pedepsească pe cei care fac răul şi să-i laude pe cei care fac binele.    15. Căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu: făcând binele, să închideţi gura neştiinţei oamenilor fără minte.    16. Purtaţi-vă ca nişte oameni liberi, dar nu ca cei care fac din libertate o acoperire a răului, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu.    17. Cinstiţi-i pe toţi, iubiţi-i pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, respectaţi-l pe împărat.    18. Servitorilor, fiţi supuşi cu toată reverenţa stăpânilor voştri, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor nedrepţi.    19. Căci este un har dacă cineva, care-l cunoaşte pe Dumnezeu, suportă necazuri suferind pe nedrept.    20. Într-adevăr, ce cinste ar fi să suportaţi pedeapsa dacă aţi păcătuit? Dar dacă suportaţi suferinţa, deşi faceţi binele, aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu.    21. De fapt, la aceasta aţi fost chemaţi, căci Cristos a suferit pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeţi pe urmele lui.    22. El, care nu a săvârşit păcat, şi nici nu s-a găsit înşelăciune în gura lui,    23. care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu ameninţa, ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecă cu dreptate.    24. El însuşi, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile lui aţi fost vindecaţi.    25. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la păstorul şi supraveghetorul sufletelor voastre.