Evrei, Chapter 1

1. După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu,    2. în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a făcut şi veacurile.    3. Acesta, fiind strălucirea gloriei şi chipul fiinţei sale şi ţinând toate prin cuvântul puterii sale, după ce a săvârşit purificarea păcatelor, s-a aşezat la dreapta maiestăţii, în ceruri,    4. devenind cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât al lor.    5. De fapt, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: Fiul meu eşti tu; eu astăzi te-am născut şi iarăşi: Eu îi voi fi lui Tată şi el îmi va fi Fiu?    6. Dar, din nou, când îl introduce pe primul născut în lume, spune: Şi să-l adore toţi îngerii lui Dumnezeu.    7. Iar cu privire la îngeri spune: Cel care îi face pe îngerii săi duhuri şi pe slujitorii săi flăcări de foc,    8. dar cu privire la Fiul: Tronul tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor, şi sceptrul dreptăţii este sceptrul împărăţiei tale.    9. Ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, te-a uns Dumnezeul tău cu untdelemnul bucuriei mai presus de cei părtaşi cu tine.    10. Tu, Doamne, de la început ai întemeiat pământul, şi lucrările mâinilor tale sunt cerurile.    11. Ele vor pieri, dar tu rămâi şi toate se vor învechi ca o haină,    12. iar tu le vei înfăşura ca pe o mantie; şi ca o haină vor fi schimbate, dar tu eşti acelaşi, iar anii tăi nu se vor sfârşi.    13. Şi căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: Şezi la dreapta mea până când voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale?    14. Oare nu sunt ei toţi duhuri care slujesc, trimişi cu o misiune în folosul acelora care vor moşteni mântuirea?