1. Fraţii mei, credinţa în Domnul nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, nu admite părtinirile.
2. Căci dacă ar intra în adunarea voastră un om cu inel de aur, cu haine luxoase şi ar intra şi un sărac cu haine ponosite,
3. iar voi v-aţi uita la cel care poartă hainele luxoase şi i-aţi spune: Luaţi loc aici, iar celui sărac i-aţi spune: Tu stai acolo sau: Stai jos, la picioarele mele,
4. nu aţi judeca în mintea voastră şi nu aţi deveni judecători cu gânduri perverse?
5. Ascultaţi, fraţii mei iubiţi: oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă, ca moştenitori ai împărăţiei pe care el a promis-o celor care îl iubesc?
6. Dar voi l-aţi dispreţuit pe cel sărac! Oare nu bogaţii sunt cei care vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale?
7. Oare nu ei insultă numele cel sfânt care a fost invocat asupra voastră?
8. Dacă voi împliniţi într-adevăr legea împărăţiei, potrivit Scripturii: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi! bine faceţi;
9. dar dacă sunteţi părtinitori, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca nişte fărădelege.
10. Căci oricine ţine toată Legea, dar o calcă numai într-o privinţă, se face vinovat de toate,
11. pentru că cel care a spus: Să nu comiţi adulter! a spus şi: Să nu ucizi!, aşadar, dacă nu comiţi adulter, însă ucizi, ai încălcat Legea.
12. Aşa să vorbiţi şi aşa să faceţi ca nişte oameni care vor fi judecaţi după legea libertăţii,
13. căci judecata este fără îndurare pentru cel care nu este îndurător; dar îndurarea învinge judecata.
14. Ce folos, fraţii mei, dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte; oare poate credinţa să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele
16. şi cineva dintre voi le-ar spune: Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă, dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?
17. La fel şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi.
18. Dimpotrivă, va spune cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa cu faptele mele.
19. Tu crezi că este un singur Dumnezeu? Bine faci! Şi diavolii cred şi se cutremură.
20. Dar vrei să ştii, om fără de minte, că credinţa fără fapte este zadarnică?
21. Oare Abraham, părintele nostru, nu pentru fapte a ajuns la justificare aducându-l pe Isaac, fiul său, pe altarul de jertfă?
22. Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi că prin fapte credinţa este desăvârşită?
23. Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat spre justificare şi a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24. Deci vedeţi că omul ajunge la justificare prin fapte şi nu numai prin credinţă.
25. Tot aşa şi Rahab, prostituata, a ajuns la justificare prin fapte pentru că i-a primit pe soli şi i-a trimis pe un alt drum.
26. Căci după cum trupul fără duh este mort, la fel şi credinţa fără fapte este moartă.
| 
