Psalmi, Chapter 137

1. Pe malurile râurilor din Babilon şedeam şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.    2. În sălciile din ţinutul acela ne atârnasem harpele.    3. Căci acolo, cei care ne-au dus în robie ne cereau cuvintele cântărilor şi asupritorii noştri ne cereau veselie: Cântaţi-ne din cântările Sionului!    4. Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?    5. Dacă te voi uita, Ierusalime, să mi se usuce mâna dreaptă.    6. Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele.    7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, care în ziua Ierusalimului ziceau: Dărâmaţi-l! Dărâmaţi-l până la temelii!    8. Fiică a Babilonului devastator, fericit cel care îţi va întoarce răul pe care l-ai făcut!    9. Fericit cel care-ţi va smulge pruncii şi-i va zdrobi de piatră!