Psalmi, Chapter 142

1. Poem. Al lui David. Când era în peşteră. Rugăciune.    2. Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul meu,    3. înaintea lui îmi vărs necazul, înaintea lui îmi prezint strâmtorarea.    4. Şi când slăbeşte în mine duhul meu, tu cunoşti cărările mele. Pe calea pe care umblam, mi-au întins cursă.    5. Priveşte la dreapta mea şi vezi, nu este nimeni care să mă cunoască. Orice loc de scăpare s-a ascuns de mine şi nu este nimeni să se îngrijească de sufletul meu.    6. Am strigat către tine, Doamne, am zis: tu eşti scăparea mea, tu eşti partea mea pe pământul celor vii.    7. Ia aminte la strigarea mea, căci sunt atât de slab. Eliberează-mă de cei care mă urmăresc, căci sunt mai tari decât mine!    8. Eliberează sufletul meu din închisoare, ca să laud numele tău; drepţii se vor strânge în jurul meu atunci când mă vei răsplăti.