1. Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coarde. Poem. Al lui David.
2. Pleacă-ţi urechea, Dumnezeule, la rugăciunea mea, nu te ascunde de la cererea mea;
3. ia aminte la mine şi răspunde-mi, umblu agitat în mâhnirea mea şi sunt cuprins de tulburare,
4. la glasul duşmanului, la strigătul celui rău. Căci revarsă asupra mea blesteme şi mă persecută cu furie.
5. Inima mea se zbate înăuntrul meu şi groaza morţii a căzut peste mine.
6. Teamă şi cutremur au venit peste mine şi m-a cuprins teroarea.
7. Şi am spus: Cine îmi va da aripi, ca de porumbel, ca să zbor şi să-mi găsesc adăpost?
8. Iată, mă îndepărtez în fugă şi rămân în pustiu.
9. Îl aştept pe acela care să mă salveze dinaintea vântului furtunii şi a vijeliei.
10. Împrăştie-i, Doamne, încurcă-le limbile! Căci am văzut în cetate violenţă şi dezbinare.
11. Zi şi noapte o înconjoară peste ziduri fărădelege, viclenie şi necaz în mijlocul ei
12. şi n-au lipsit din pieţele ei înşelăciunea şi silnicia.
13. Căci dacă un duşman m-ar fi insultat, l-aş fi suportat; dacă cel care mă urăşte s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, poate m-aş fi ascuns de el.
14. Dar eşti tu, om asemenea mie, prietenul meu şi omul meu de încredere,
15. cu care mă înţelegeam aşa de bine şi mergeam cu însufleţire spre casa lui Dumnezeu!
16. Să cadă, dar, moartea peste ei, să coboare de vii în locuinţa morţilor, pentru că relele umplu locuinţa lor şi lăuntrul lor.
17. Iar eu strig către Dumnezeu şi Domnul mă va mântui.
18. Seara, dimineaţa şi la amiază, eu gem şi suspin şi el îmi aude glasul.
19. El răscumpără sufletul meu în pace de cei care vin asupra mea, căci s-au înmulţit cei care sunt împotriva mea.
20. Dumnezeu va asculta şi-i va umili, el, care este dinainte de veacuri. Căci nu este în ei îndreptare şi nu se tem de Dumnezeu.
21. Fiecare îşi întinde mâna împotriva aliaţilor săi, profanează legământul său.
22. Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, dar în inima lui este luptă; vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, dar ele sunt săbii scoase din teacă.
23. Încredinţează Domnului grijile tale şi el te va hrăni, nu-l va lăsa niciodată pe cel drept să se clatine.
24. Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei să coboare în prăpastia pierzării: oamenii vărsători de sânge şi cei vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor. Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine.
| 
