1. Psalm. Al lui Asaf. Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei curaţi cu inima;
2. dar mie, cât pe ce să mi se poticnească picioarele, puţin a lipsit ca să-mi alunece paşii,
3. căci i-am invidiat pe cei aroganţi, când vedeam prosperitatea păcătoşilor.
4. Ei nu au parte de suferinţă până la moarte şi trupul lor este bine hrănit şi sănătos.
5. Ei nu au parte de truda muritorilor şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6. De aceea, mândria este ca o salbă pentru ei şi violenţa este haina cu care se îmbracă.
7. Din grăsimea lor curge nelegiuire şi din inimile lor se revarsă gânduri rele.
8. Batjocoresc, vorbesc cu răutate, vorbesc de sus cu îngâmfare.
9. Îşi înalţă gura lor până la ceruri şi limba lor cutreieră pământul.
10. De aceea, poporul se ia după ei şi puhoiul de ape nu-i satură.
11. Ei zic: Cum poate Dumnezeu să ştie aceasta? Există cumva cunoaştere în Cel Preaînalt?
12. Iată, aceştia sunt nelegiuiţii: prosperi întotdeauna, acumulează bogăţii.
13. Aşadar, în zadar mi-am păstrat inima curată şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
14. căci sunt lovit ziua întreagă şi pedepsit încă de dimineaţă.
15. De-aş fi zis: Voi vorbi ca ei, aş fi trădat neamul fiilor tăi.
16. Şi am cugetat ca să înţeleg aceasta, dar anevoios lucru a fost în ochii mei
17. până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu şi am înţeles care este sfârşitul lor.
18. Într-adevăr, îi aşezi în loc lunecos şi-i faci să cadă în dezolare.
19. Cum sunt ei abandonaţi ruinării, într-o clipă s-au dus, au pierit de spaimă!
20. Ca un vis la deşteptare, Doamne, când te trezeşti, faci să se risipească chipul lor.
21. Când mi se frământa inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22. eram nepriceput şi nu înţelegeam nimic, eram ca un dobitoc înaintea ta.
23. Dar eu sunt pururea cu tine, m-ai prins de mâna dreaptă.
24. Cu sfatul tău mă vei călăuzi, apoi mă vei conduce în slavă.
25. Pe cine am eu în ceruri, afară de tine? Şi, fiind cu tine, nu mai am altă dorinţă pe pământ.
26. Chiar dacă se mistuie trupul meu şi inima mea, stânca inimii mele şi partea mea e Dumnezeu în veci.
27. Iată, cel ce se îndepărtează de tine va pieri, îi vei nimici pe toţi cei care-ţi sunt necredincioşi.
28. Iar pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: mi-am pus în Domnul Dumnezeu speranţa mea, ca să vestesc toate lucrările tale în faţa porţilor fiicei Sionului.
| 
