1. Poem. Al lui Asaf. De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? Pentru ce s-a aprins mânia ta împotriva turmei păşunii tale?
2. Adu-ţi aminte de adunarea ta, pe care ai câştigat-o odinioară, de tribul pe care l-ai răscumpărat ca moştenire a ta, de Muntele Sionului, pe care ţi-ai stabilit locuinţa.
3. Îndreaptă-ţi paşii spre aceste ruine fără sfârşit, duşmanul a devastat totul în sfântul tău lăcaş!
4. Potrivnicii tăi au scos răgete în mijlocul templului tău. În locul semnelor noastre, şi-au pus însemnele lor.
5. Ca unii ce ridică securea într-un desiş de codru,
6. aşa au sfărâmat cu lovituri de securi şi de ciocane porţile sale.
7. Au pus foc sfântului tău lăcaş; au pângărit şi au dărâmat până la pământ locuinţa numelui tău.
8. Au zis în inima lor: Să-i distrugem pe toţi; au ars toate lăcaşurile lui Dumnezeu din ţară.
9. Semnele noastre nu le mai vedem, nu mai e nici un profet şi nimeni dintre noi nu ştie până când.
10. Până când, Dumnezeule, ne va insulta duşmanul? Oare va dispreţui vrăjmaşul numele tău la nesfârşit?
11. De ce ţi-ai îndepărtat mâna de la noi, de ce ţii nemişcată dreapta ta?
12. Dar Dumnezeu este regele nostru din timpuri străvechi, cel care săvârşeşte mântuirea pe faţa pământului.
13. Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele balaurilor în ape.
14. Tu ai zdrobit capetele Leviatanului, le-ai dat ca hrană monştrilor mării.
15. Ai făcut să ţâşnească izvoare şi pâraie, tu ai secat râuri veşnic curgătoare.
16. A ta este ziua şi a ta este noaptea, tu ai creat luna şi soarele.
17. Tu ai fixat toate marginile pământului, vara şi iarna tu le-ai orânduit.
18. Adu-ţi aminte: duşmanul l-a insultat pe Domnul şi un neam fără minte a defăimat numele tău.
19. Să nu dai fiarelor sufletul porumbiţei tale, viaţa săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată.
20. Ia aminte la legământul tău, căci toate colţurile ascunse ale ţării au devenit cuiburi ale violenţei.
21. Cel asuprit să nu plece ruşinat de la tine, cel sărac şi cel nenorocit să laude numele tău.
22. Scoală-te, Dumnezeule, apără cauza ta; adu-ţi aminte cum te insultă cel nebun toată ziua.
23. Nu uita strigătul potrivnicilor tăi, larma duşmanilor tăi, care creşte mereu.
| 
