1. Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele.
2. Ea era însărcinată; striga în chinurile naşterii, frământându-se să nască.
3. Apoi a apărut un alt semn pe cer: iată, un dragon ca de foc, mare, având şapte capete şi zece coarne, iar pe capete şapte cununi împărăteşti.
4. Coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Dragonul stătea înaintea Femeii care trebuia să nască pentru a înghiţi copilul când va fi născut.
5. Ea a născut un copil de parte bărbătească ce va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier; copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul său,
6. iar Femeia a fugit în pustiu, acolo unde i-a fost pregătit un loc de Dumnezeu ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute şaizeci de zile.
7. Şi s-a făcut un război în cer: Mihael şi îngerii lui s-au luptat cu dragonul; şi dragonul a luptat împreună cu îngerii lui,
8. dar n-a avut putere şi nu s-a mai găsit locul lor în cer.
9. Atunci a fost aruncat dragonul cel mare, şarpele cel de la început, care se cheamă diavolul şi Satana, cel care înşeală toată omenirea, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.
10. Şi s-a auzit un glas puternic în cer spunând: Acum a venit mântuirea şi puterea, împărăţia Dumnezeului nostru şi puterea Unsului său pentru că a fost aruncat afară acuzatorul fraţilor noştri, cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru ziua şi noaptea,
11. dar ei l-au învins prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa până la moarte.
12. De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi cei care locuiţi în ele! Vai pământului şi mării pentru că diavolul a coborât la voi cuprins de mânie mare pentru că ştie că mai are puţin timp.
13. Când a văzut dragonul că a fost aruncat pe pământ, a început s-o persecute pe Femeia care născuse copilul de parte bărbătească.
14. Dar i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului celui mare ca să zboare în pustiu spre locul ei, unde este hrănită pentru un timp, pentru timpuri şi pentru jumătate de timp, departe de faţa şarpelui.
15. Atunci şarpele a aruncat din gura lui după Femeie apă ca un fluviu, ca s-o ia fluviul.
16. Dar pământul i-a venit în ajutor Femeii şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit fluviul pe care îl aruncase dragonul din gura lui.
17. Dragonul s-a înfuriat pe Femeie şi a plecat să facă război cu urmaşii descendenţei ei, aceia care ţin poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus,
18. şi [dragonul] a stat pe nisipul mării.
| 
