Romani, Chapter 2

1. De aceea, tu, omule care judeci, oricine ai fi, nu ai scuze, căci tocmai prin faptul că îl judeci pe altul, te condamni pe tine, pentru că tu, care judeci, săvârşeşti aceleaşi lucruri.    2. Noi ştim că judecata lui Dumnezeu asupra celor care săvârşesc aceste lucruri este după adevăr.    3. Dar tu, omule, care îi judeci pe cei care săvârşesc acestea, dar le practici şi tu, crezi că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?    4. Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii sale, a îngăduinţei şi a îndelungii lui răbdări, şi nu-ţi dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la convertire?    5. Dar prin împietrirea ta şi prin inima ta nepocăită, îţi aduni mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,    6. care îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale.    7. Celor care prin statornicia în a face bine caută gloria, cinstea şi nemurirea le va da viaţă veşnică,    8. iar celor care, din spirit de răzvrătire şi nesupunere faţă de adevăr, din contra, se supun nelegiuirii, [le va da] mânie şi furie.    9. Necaz şi încercare peste orice suflet omenesc care săvârşeşte răul, mai întâi pentru iudeu şi apoi pentru grec;    10. mărire, cinste şi pace pentru oricine săvârşeşte binele, mai întâi pentru iudeu şi apoi pentru grec,    11. căci la Dumnezeu nu este părtinire.    12. De fapt, toţi cei care au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar toţi cei care au păcătuit sub Lege vor fi judecaţi prin Lege.    13. Pentru că nu cei care ascultă Legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci vor fi îndreptăţiţi cei care împlinesc Legea.    14. Cât timp păgânii, care nu au Legea, fac din fire faptele Legii, ei care nu au Legea, sunt Lege pentru ei înşişi.    15. Ei arată că fapta Legii este scrisă în inimile lor şi despre aceasta dau mărturie atât conştiinţa lor, cât şi gândurile lor care, pe rând, îi acuză sau îi dezvinovăţesc.    16. [Aceasta se va arăta] în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, după evanghelia mea, prin Cristos Isus.    17. Dacă tu, care te numeşti cu orgoliu iudeu şi te bazezi pe Lege, tu, care te mândreşti cu Dumnezeu,    18. îi cunoşti voinţa şi, învăţat fiind de Lege, ştii să alegi lucrurile mai de folos,    19. tu, care te crezi călăuza orbilor, lumina celor [aflaţi] în întuneric,    20. învăţătorul celor neştiutori, educatorul copiilor, întrucât ai în Lege îndreptarul cunoaşterii şi al adevărului,    21. aşadar, tu, care dai lecţii altora, cum de nu te înveţi pe tine însuţi? Furi, tu, care predici să nu se fure?    22. Comiţi adulter, tu, care interzici adulterul? Prădezi templele, tu, care urăşti idolii?    23. Tu, care te mândreşti cu Legea, prin încălcarea Legii, îl necinsteşti pe Dumnezeu!    24. Căci aşa este scris: Numele lui Dumnezeu este batjocorit între păgâni din cauza voastră.    25. Circumcizia îţi este într-adevăr de folos dacă practici Legea; dar dacă tu eşti unul care încalcă Legea, circumcizia ta devine necircumcizie.    26. Aşadar, dacă cel necircumcis păzeşte hotărârile Legii, nu-i va fi oare considerată necircumcizia lui drept circumcizie?    27. Şi cel care, necircumcis din fire, dar care ţine Legea, te va judeca pe tine, care prin litera [Legii] şi circumcizie eşti unul care încalcă Legea.    28. Căci nu cel care pe dinafară [se arată iudeu] este iudeu, nici circumcizia nu este aceea [care apare] pe dinafară, în trup.    29. Ci [iudeu] este cel care-i iudeu pe dinăuntru, iar circumcizia este aceea a inimii, în duh şi nu în litera [Legii]: lauda acestuia nu-i de la oameni, ci de la Dumnezeu.