1. Moise a răspuns, şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ,Nu ţi s-a arătat Domnul!`
2. Domnul i-a zis: ,Ce ai în mînă?` El a răspuns: ,Un toiag.`
3. Domnul a zis: ,Aruncă-l la pămînt.` El l-a aruncat la pămînt, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el.
4. Domnul a zis lui Moise: ,Întinde-ţi mîna, şi apucă-l de coadă.` El a întins mîna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăş într-un toiag în mîna lui.
5. ,Iată`, a zis Domnul, ,ce vei face, ca să creadă că ţi s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.`
6. Domnul i-a mai zis: ,Bagă-ţi mîna în sîn.` El şi-a băgat mîna în sîn; apoi a scos-o, şi iată că mîna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada.
7. Domnul a zis: ,Bagă-ţi din nou mîna în sîn.` El şi-a băgat din nou mîna în sîn; apoi a scos-o din sîn; şi iată că mîna se făcuse iarăş cum era carnea lui.
8. ,Dacă nu te vor crede,` a zis Domnul, ,şi nu vor asculta de glasul celui dintîi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.
9. Dacă nu vor crede nici aceste două semne, şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din rîu, şi s-o torni pe pămînt; şi apa, pe care o vei lua din rîu, se va preface în sînge pe pămînt.”
10. Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sînt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.”
11. Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
12. Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”
13. Moise a zis: „Ah! Doamne, trimete pe cine vei vrea să trimeţi.”
14. Atunci Domnul S-a mîniat pe Moise, şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuş vine înaintea ta; şi, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui.
15. Tu îi vei vorbi, şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut.
16. El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu.
17. Ia în mînă toiagul acesta, cu care vei face semnele.”
18. Moise a plecat; şi, cînd s-a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, cari sînt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!”
19. Domnul a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi ceice umblau să-ţi ia viaţa, au murit.”
20. Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călări pe măgari, şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mînă toiagul lui Dumnezeu.
21. Domnul a zis lui Moise: „Plecînd ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe cari ţi le pun în mînă, să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împetri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece.
22. Tu vei zice lui Faraon: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Israel este fiul Meu, întîiul Meu născut.
23. Îţi spun: ,Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întîiul tău născut.”
24. În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întîlnit Domnul, şi a vrut să-l omoare.
25. Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său, şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicînd: „Tu eşti un soţ de sînge pentru mine.”
26. Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sînge!” din pricina tăierii împrejur.
27. Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.” Aaron a plecat: a întîlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, şi l-a sărutat.
28. Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimesese, şi toate semnele, pe cari-i poruncise să le facă.
29. Moise şi Aaron şi-au văzut de drum, şi au adunat pe toţi bătrînii copiilor lui Israel.
30. Aaron a istorisit toate cuvintele pe cari le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.
31. Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pămînt.
| 
