1. Rugăciunea proorocului Habacuc. (De cîntat în felul cîntecelor de jale).
2. Cînd am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mînia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!
3. Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfînt vine din muntele Paran...-(Oprire.)-Măreţia Lui acopere cerurile, şi slava Lui umple pămîntul.
4. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mîna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.
5. Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.
6. Se opreşte, şi măsoară pămîntul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei vecinici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări vecinice.
7. Văd corturile Etiopiei, pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.
8. S-a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
9. Arcul Tău este desvelit; blestemele sînt săgeţile Cuvîntului Tău...-(Oprire.)-Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor.
10. La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc rîuri de apă; adîncul îşi ridică glasul, şi îşi înalţă valurile în sus.
11. Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale cari pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.
12. Tu cutreieri pămîntul în urgia ta, zdrobeşti neamurile în mînia Ta.
13. Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărîmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii pînă în vîrf.-(Oprire.)-
14. Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, cari se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţînd strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mîncat pe cel nenorocit în culcuş.
15. Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
16. Cînd am auzit... lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua cînd asupritorul va merge împotriva poporului?
17. Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi cîmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,
18. eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele!
19. Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele.-Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu instrumente cu coarde
| 
