Isaia, Chapter 47

1. „Pogoară-te şi şezi în ţărînă, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pămînt, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supţirică şi plăcută.    2. Ia pietrele de moară, şi macină făină; scoate-ţi măhrama, ridică-ţi poala rochiei, descopere-ţi picioarele, treci rîurile!    3. Goliciunea ţi se va descoperi, şi ţi se va vedea ruşinea. Îmi voi răzbuna, şi nu voi cruţa pe nimeni.”-    4. „Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oştirilor, Sfîntul lui Israel.”-    5. „Şezi într-un colţ, şi taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor.    6. Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moştenirea, şi-i dădusem în mînile tale: dar tu n-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului.    7. Tu ziceai: ,În veci voi fi împărăteasă!` şi nu te-ai gîndit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfîrşească.    8. Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: ,Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!`    9. Şi totuş aceste două lucruri ţi se vor întîmpla deodată, în aceeaş zi: şi perderea copiilor şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descîntece.    10. Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: ,Nimeni nu mă vede!` Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ,Eu şi numai eu.`    11. De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s-o poţi împăca; şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate.    12. Vino dar cu descîntecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţă; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.    13. Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, cari pîndesc stelele, cari vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întîmple!    14. Iată-i, au ajuns ca miriştea, pe care o arde focul, şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzeşte cineva, nici un foc, la care stă.    15. Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu cari ai făcut negoţ din tinereţa ta se vor risipi fiecare într-o parte: şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.”