1. După cîtva timp, pe vremea seceratului grîului, Samson s-a dus să-şi vadă nevasta, şi i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei”.
2. Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o urăşti”, a zis el, „şi am dat-o tovarăşului tău. Nu este soru-sa cea tînără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei.”
3. Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de Filisteni, dacă le voi face rău”.
4. Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi, şi a luat nişte făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, şi a pus cîte o făclie între cele două cozi, la mijloc.
5. A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grînele Filistenilor, şi a aprins astfel atît stogurile de snopi, cît şi grîul care era în picioare, ba încă şi grădinile de măslini.
6. Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?” Li s-a răspuns: „Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta şi a dat-o tovarăşului lui”. Şi Filistenii s-au suit, şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.
7. Samson le-a zis: „Aşa faceţi? Nu voi înceta decît după ce-mi voi răzbuna pe voi”.
8. I-a bătut aspru, pe spate şi pe pîntece; apoi s-a pogorît şi a locuit în crăpătura stîncii Etam.
9. Atunci Filistenii au pornit, au tăbărît în Iuda, şi s-au întins pînă la Lehi.
10. Bărbaţii din Iuda au zis: „Pentruce v-aţi suit împotriva noastră?” Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă”.
11. Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda s-au pogorît la crăpătura stîncii Etam, şi au zis lui Samson: „Nu ştii că Filistenii stăpînesc peste noi? Ce ne-ai făcut deci?” El le-a răspuns: „Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie.”
12. Ei i-au zis: „Noi ne-am pogorît să te legăm, ca să te dăm în mînile Filistenilor.” Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî”.
13. Ei i-au răspuns: „Nu; vrem numai să te legăm şi să te dăm în mînile lor, dar nu te vom omorî.” Şi l-au legat cu două funii noi, şi l-au scos din stîncă.
14. Cînd a ajuns la Lehi, Filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe cari le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mîni.
15. El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mîna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.
16. Şi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi; Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni”.
17. Dupăce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mînă. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).
18. Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, şi a zis: „Tu ai îngăduit, prin mîna robului Tău, această mare isbăvire; şi acum să mor de sete, şi să cad în mînile celor netăiaţi împrejur?”
19. Dumnezeu a despicat crăpătura stîncii din Lehi, şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat, şi s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este şi astăzi la Lehi.
20. Samson a fost două zeci de ani judecător în Israel, pe vremea Filistenilor.
| 
