1. (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca „Porumbel din stejari depărtaţi”. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd l-au prins Filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2. Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei; sînt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3. Oridecîteori mă tem, eu mă încred în Tine.
4. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?
5. Într-una ei îmi ating drepturile, şi n-au decît gînduri rele faţă de mine.
6. Uneltesc, pîndesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.
7. Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mînia Ta!
8. Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu sînt ele scrise în cartea Ta?
9. Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua cînd Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
10. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvîntul Lui.
11. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?
12. Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţămire.
13. Căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.
| 
