1. Dragii mei. Ați dobândit nemurirea! Să vă spălați de murdăria corpului și, cu trăind o viață sfântă, să vă finalizați sfințirea.
2. Primiți-mă în inima voastră! Nu am făcut rău nimănui, nu am cauzat pagubă cuiva și nu am profitat de pe urma altora.
3. V-am spus toate acestea nu pentru a vă condamna. În inima mea sunt gata oricând să trăiesc și să mor pentru voi.
4. Am o puternică afecțiune și mă bucur mult pentru voi; de aceea, sunt mulțumit pe deplin și mă încântă nespus obstacolele pe care le întâmpin din cauza voastră.
5. De când am venit în Macedonia, nu am avut odihnă trupească fiind mereu confruntat cu nenumărate lupte din exterior și o mulțime de temeri din interior.
6. Însă Dumnezeu, care îl întărește pe cel neajutorat, m-a sprijinit prin sosirea lui Titus.
7. Nu este vorba doar de venirea sa, ci de faptul că m-am întărit și m-am bucurat foarte mult când am aflat că a fost bine primit de voi și când mi-a povestit despre afecțiunea, compasiunea și grija pe care mi le purtați.
8. Inițial mi-a părut rău că acea epistolă v-a provocat supărare, însă, ulterior nu am mai regretat că v-am trimis-o. Văd acum că acea întristare a durat puțin până la remedierea situației semnalate.
9. Nu mă bucur din cauză că v-am întristat, dar mâhnirea ce aduce întoarcerea la Dumnezeu este conformă intenției Sale ca astfel, să nu suferiți vreo pierdere venită cumva de la noi.
10. Fiindcă tristețea cauzată de Dumnezeu vă aduce înapoi la El pentru a dobândi mântuirea Sa. În schimb, întristarea provocată de lume vă aduce inevitabil moartea.
11. Și mâhnirea venită de la Domnul a lucrat minunat în voi prin apărarea adevărului, indignarea împotriva celor care au greșit, însuflețirea respectului de Dumnezeu, nutrirea unor dorințe curate, devotamentul pentru cauza sfântă și pedepsirea păcătoșilor. Astfel, ați demonstrat că nu ați știut de ceea ce v-am incriminat în respectiva epistolă.
12. Dar nu v-am scris din cauza celui care a provocat sau a celui care a avut de suferit din acea greșeală, ci pentru a se dezvălui în fața lui Dumnezeu ascultarea pe care ne-o acordați.
13. Și nu numai că am fost întăriți prin întoarcerea voastră, dar am fost nespus de încântați de bucuria lui Titus. I-ați înviorat sufletul!
14. Nu îmi este rușine de tot ce v-am lăudat, ci am vorbit lucruri adevărate despre voi și astfel, aprecierea noastră a fost confirmată de Titus.
15. Prin rememorarea ascultării, respectului și onoarei pe care i le-ați acordat, el a devenit profund atașat de voi.
16. Mă bucur că am avut o deplină încredere în voi!
| 
