1. Să fim atenți ca nu cumva să pierdem promisiunea vieții nemuritoare, pentru a intra în odihna prezenței lui Dumnezeu, deși unii dintre voi au ajuns în această condiție.
2. Fiindcă nouă ne-a fost predicată aceeași Evanghelie, care mai înainte a fost prezentată strămoșilor noștri, dar lor nu le-a folosit la nimic mesajul pe care l-au auzit. Nu și-au unit credința cu tot ce li s-a spus.
3. Dar noi, cei are am crezut, am intrat în această Odihnă. De fapt, cu ei s-a împlinit ceea ce Dumnezeu a spus: „Cu mânie, am jurat că toți aceștia nu vor intra niciodată în Repausul Meu!” Bineînțeles, lucrările Sale au fost oprite și finalizate încă de la întemeierea lumii.
4. În altă ocazie, s-a zis în privința zilei de odihnă: „Dumnezeu S-a oprit din activitate în cea de-a șaptea zi.”
5. Pe de altă parte, în paragraful anterior se spunea: „Toți aceștia nu vor intra niciodată în odihna Mea!”
6. Prin urmare, înțelegem că unii vor intra în odihna lui Dumnezeu, dar alții, similar strămoșilor noștri, nu vor avea parte de aceasta. Din cauza neascultării, deși au auzit Evanghelia, ei nu au putut intra în odihna lui Dumnezeu.
7. Așa cum s-a mai zis mult mai târziu, Dumnezeu a stabilit ziua de „astăzi” prin cuvintele lui David,: „Dacă Îi auziți astăzi vocea, să nu vă împietriți inimile!”
8. Dacă Isus Navi (Iosua) le-ar fi dat Repausul, atunci nu s-ar mai fi spus prin altcineva despre ziua de „astăzi”.
9. În felul acesta, Dumnezeu a stabilit ziua de „astăzi” drept zi de odihnă pentru poporul Său.
10. După exemplul lui Dumnezeu, cel care intră în Repausul, se va opri din toată activitatea sa.
11. Prin urmare, să perseverăm și să intrăm în această Odihnă, ca nu cumva, să urmăm exemplul de neascultare al strămoșilor noștri.
12. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și activ. El se prezintă mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri, care pătrunde adânc, încât desparte psihicul (sufletul) de spirit (duh) și măduva de oase. Cuvintele sale judecă gândurile și intențiile inimii.
13. Nicio ființă nu poate să se ascundă dinaintea Sa. În ochii lui Dumnezeu, Cel care ne trage la răspundere pentru ceea ce facem, totul apare dezvăluit și în adevărata sa stare.
14. Așadar, să fim perseverenți în mărturisirea noastră de credință. Îl avem alături pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, drept mare preot, care a trecut de cer.
15. Mai precis, avem un mare preot capabil să compenseze deficiențele noastre. El a fost încercat similar cu noi, în toate împrejurările posibile, fără să păcătuiască.
16. Să venim cu încredere la scaunul de domnie (tronul) al îndurării (compasiunii) ca să primim harul iertării și ajutorul de care avem nevoie.
| 
