1. După aceasta, Isus a mers pe malul Mării Galileii, lângă Tiberiada.
2. În jurul Lui s-au strâns multe mulțimi, fiindcă vedeau minunile (semnele) pe care El le făcea prin vindecarea celor slăbiți de boală.
3. Și Isus S-a suit pe un munte și a stat cu ucenicii Săi.
4. Dar o sărbătoare a iudeilor, Paștele, se apropia.
5. Isus Și-a ridicat ochii și a văzut cum nenumărate mulțimi veneau după El. „Putem să cumpărăm pâine pentru a da hrană acestor oameni?” L-a întrebat pe Filip.
6. Dar El a spus aceasta pentru a-l încerca, fiindcă știa ce avea să facă.
7. „Avem două sute dinari, dar nu sunt suficienți pentru a da la toți ceva ca să mănânce,” i-a răspuns Filip.
8. Unul dintre ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a spus:
9. „Este aici un copil care are cinci pâini de orz și doi pești gătiți, dar ce înseamnă aceasta pentru așa o mulțime de oameni?”
10. „Spuneți la toți să se așeze pentru a mânca!” le-a zis Isus. Și era multă iarbă în acel loc, iar cei prezenți s-au așezat pentru a mânca. Erau în jur de cinci mii de bărbați.
11. Isus a luat pâinea, a mulțumit și a împărțit-o ucenicilor, care au dat mai departe celor prezenți. La fel a procedat și cu cei doi pești.
12. Toți s-au săturat. „Strângeți bucățile care au rămas, ca nimic să nu se piardă!” le-a spus Isus ucenicilor.
13. Ei au strâns și au umplut douăsprezece coșuri cu bucățile rămase din cele cinci pâini de orz ce au rezultat din înmulțirea hranei.
14. Când au văzut ce minune a făcut Isus, cei prezenți au vorbit între ei și au spus: „Cu adevărat, El este profetul care trebuia să vină în această lume!”
15. Dar Isus Și-a dat seama că aveau intenția să vină, să-L ia și să-L facă împărat. De aceea, s-a întors din nou pe munte, însă numai El singur.
16. Fiindcă se înserase, ucenicii au coborât pe malul lacului.
17. S-au urcat într-o barcă și au plecat spre alt țărm al lacului, către Capernaum. Și s-a făcut întuneric. Isus nu venise cu ei.
18. Vântul era puternic deasupra apei creând valuri mari.
19. După ce s-au depărtat cam douăzeci și cinci - treizeci de stadii (între cinci și șase kilometri, un stadiu fiind egal aproximativ cu două sute de metri), L-au văzut pe Isus pășind peste ape. El s-a apropiat de barcă, dar ei s-au speriat.
20. „Eu sunt, nu vă temeți!” le-a spus Isus.
21. I-au dat mâna și El s-a urcat în ambarcațiune. Imediat barca a ajuns la destinație.
22. A doua zi mulțimea care a stat pe malul lacului au văzut că nu mai era nicio barcă în afară de care au plecat ucenicii ca să traverseze lacul. Fiindcă Isus nu a însoțit pe ucenici în ambarcațiune, ci doar ucenicii s-au urcat.
23. Dar au venit alte bărci din Tiberiada, nu departe de locul unde au mâncat pâinea binecuvântată de Domnul.
24. Când mulțimile au văzut că Isus nu era nici acolo și nici cu ucenicii Săi, s-au urcat în bărci și au mers la Capernaum ca să-L caute pe Isus.
25. Și L-au găsit pe malul lacului și i-au spus: „Învățătorule, cum de-ai ajuns aici?”
26. Isus le-a răspuns: „Amin, amin, vă spun că Mă căutați nu fiindcă ați văzut o minune, ci fiindcă ați mâncat din acea pâine și v-ați săturat.
27. Lucrați nu pentru hrana ce se strică, ci pentru hrana ce produce rămânerea în Viața Nemuritoare pe care Fiul Omului v-o dă, fiindcă pe El Dumnezeu L-a sigilat (numit) pentru o astfel de lucrare.”
28. „Ce să facem pentru a face lucrarea lui Dumnezeu?” L-au întrebat.
29. „Lucrarea lui Dumnezeu este să credeți în Cel pe care L-a trimis” le-a răspuns Isus.
30. „Ce semn faci pe care să-l vedem și să credem? Ce lucrezi?” L-au întrebat.
31. „Strămoșii noștri au mâncat mană în pustie cum a fost scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer”,” au continuat.
32. „Amin, amin, vă spun că Moise nu v-a dat adevărata pâine din cer, ci Tatăl Meu vă va da adevărata pâine din cer.
33. Fiindcă pâinea lui Dumnezeu se coboară din cer și dă Viață întregii lumi,” le-a răspuns Isus.
34. „Doamne, dă-ne această pâine pentru totdeauna!” I-au spus ei.
35. Dar Isus le-a răspuns: „Eu sunt Pâinea Vieții! Cel care vine după Mine nu va flămânzi! Cel care crede în Mine nu va mai înseta niciodată!
36. Dar vă spun că nu credeți în Mine, deși M-ați văzut!
37. Tot ce-Mi dă Tatăl va fi călăuzit spre Mine, iar cel care vine la Mine nu va fi aruncat afară.
38. Eu M-am coborât din cer ca să împlinesc dorința Celui care M-a trimis și nu neapărat ceea ce Eu doresc.
39. Iar dorința Celui care M-a trimis, adică a Tatălui, este ca tot ce Mi s-a dat să nu moară, ci să-l aduc la viață în Ziua Finală.
40. Fiindcă dorința Celui care M-a trimis este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă Viața Nemuritoare și să fie înviat în Ziua Finală.
41. Dar iudeii murmurau între ei din cauza cuvintelor: „Eu sunt Pâinea care s-a coboarât din cer”.
42. „Nu este El Isus, fiul lui Iosif? Nu l-am văzut pe tatăl Lui și pe mama Lui? Cum de poate spune că S-a coborât din cer?” spuneau între ei.
43. Dar Isus le-a răspuns: „Nu murmurați între voi!
44. Nimeni nu poate veni la Mine decât dacă este chemat de Tatăl, de Cel care M-a trimis, iar Eu îl voi ridica în Ziua Finală.
45. A fost scris în cartea Profeților: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu”. Așadar, toți care ascultă de ceea ce spune Tatăl și urmează aceste învățături, va veni la Mine.
46. Nimeni nu L-a văzut pe Tatăl în afară de Cel care a venit de la Dumnezeu. Doar Acela L-a văzut pe Tatăl.
47. Amin, amin, vă spun că oricine crede în Mine are Viața Nemuritoare.
48. Eu sunt Pâinea Vieții.
49. Strămoșii voștri au mâncat mana în pustiu și au murit.
50. Dar cel care mănâncă din Pâinea care se coboară din cer, nu va muri.
51. Eu sunt Pâinea care dă Viață, care s-a coborât din cer. Oricine mănâncă din această Pâine va trăi la nesfârșit. Iar Pâinea care o dau este trupul Meu, pe care-l dăruiesc pentru viața lumii.”
52. Iudeii s-au certat între ei zicând: „Cum poate să spună că ne va da trupul Său să-l mâncăm?”
53. Dar Isus le-a răspuns: „Amin, amin vă spun că nu veți putea avea Viața Nemuritoare, dacă nu veți mâncați trupul Meu și nu veți bea sângele Meu!
54. Dar cel care îmi mănâncă trupul și îmi bea sângele, acela are Viața Nemuritoare, iar Eu îl voi învia în Ziua Finală.
55. Fiindcă adevărata hrană este trupul Meu și băutura adevărată este sângele Meu.
56. Cine îmi va mesteca trupul și îmi va bea sângele, acela va rămâne în Mine, după cum și Eu voi rămâne în el.
57. După cum Tatăl Îmi dă viață, similar Eu trăiesc prin Tatăl, iar cel care mănâncă din Mine, va fi trăi prin Mine.
58. Fiindcă Pâinea care se coboară din cer este diferită de mana pe care strămoșii voștri au mâncat-o și au murit, dar oricine mănâncă din această Pâine va trăi la nesfârșit.”
59. Isus a spus toate acestea pe când preda în sinagoga din Capernaum.
60. Dar mulți dintre ucenicii Lui, auzind toate acestea, au spus: „Este prea dificilă înțelegerea acestei învățături! Nu suportăm să auzim așa ceva!”
61. Isus a văzut că ucenicii murmurau din cauza acestor cuvinte și le-a spus: „Dacă această învățătură vă scandalizează,
62. ce veți spune când veți vedea pe Fiul Omului înălțându-Se acolo unde era la început?
63. Duhul creează viață, dar carnea nu poate crea nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt Duh și Viață.”
64. „Dar sunt unii dintre voi care nu cred în Mine,” a adăugat Isus, știind de la început cine erau cei care nu credeau și cine urma să-L trădeze.
65. „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu îi este dat de Tatăl Meu,” le-a spus Isus.
66. Din această cauză mulți dintre ucenici nu L-au mai urmat, au plecat și nu au mai mers cu El.
67. „Nu doriți să plecați?” i-a întrebat Isus pe cei doisprezece apostoli.
68. „Unde să plecăm Doamne? Tu ai cuvintele Vieții Nemuritoare.
69. „Fiindcă noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului Vieții!” i-a răspuns Simon Petru.
70. „Nu v-am ales pe voi, toți cei doisprezece? Totuși, unul dintre voi este stăpânit de Cel Rău!” le-a spus Isus.
71. Isus le-a vorbit astfel despre Iuda lui Simon Iscarioteanul, care urma să-l trădeze, el fiind unul dintre cei doisprezece apostoli.
| 
