1. Isus a început să le vorbească simbolic: „Un om și-a sădit o vie. A construit un gard, a săpat un teasc și a construit un turn de pază. După aceea a închiriat-o unor fermieri și a plecat într-o altă țară.
2. La vremea stabilită, el a trimis un slujitor la fermieri pentru a primi din rodul viei.
3. Dar ei l-au prins, l-au bătut și l-au dat afară cu mâna goală.
4. A trimis un alt slujitor, dar s-au purtat rău cu el, i-au lovit capul și l-au batjocorit.
5. A mai trimis și pe alt slujitor, dar i-au făcut rău și l-au omorât. La fel s-a întâmplat cu mulți alții pe care i-a trimis, pe unii i-au bătut și pe alții i-au ucis.
6. El avea un fiu pe care-l iubea din tot sufletul. În cele din urmă, l-a trimis și pe el fiindcă și-a spus: „Vor avea respect față de fiul meu!”
7. Dar fermierii s-au sfătuit de îndată ce l-au văzut venind: „Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm și averea să ne rămână nouă!”
8. Așadar, l-au prins, l-au ucis și i-au aruncat corpul afară din vie.
9. Prin urmare, ce credeți că va face stăpânul viei? Bineînțeles, va veni și va pedepsi pe fermieri! După aceea va da via altor lucrători!
10. Nu ați citit din Biblie? Iată ce s-a scris: „Piatra aruncată de zidari a fost pusă la loc de cinste!
11. De la Domnul a venit acest semn minunat care să fie vizibil pentru toți!””
12. Dar ei căutat să-l prindă, dar se temeau de mulțime, fiindcă și-au dat seama că vorbise împotriva lor. Prin urmare, l-au lăsat în pace și au plecat.
13. Și au trimis la El pe câțiva farisei și adepți ai lui Irod ca să-l prindă cu vorba.
14. „Învățătorule, știm că ești drept și nu-ți pasă de nimeni când este să spui adevărul!” i-au spus ei. „Nu te uiți la cum arată omul, ci prezinți calea lui Dumnezeu conform cu adevărul! Se cuvinte să plătim impozitul către împăratul Romei sau nu?”
15. „De ce mă ispitiți? Aduceți-mi o monedă în care se face plata ca să-l examinez!” le-a răspuns, știindu-le ipocrizia.
16. Și i-au dat o astfel de monedă. „Al cui este chipul gravat pe monedă? A cui este inscripția de pe ea?” i-a întrebat. „Ale împăratului Romei!” i-au răspuns.
17. „Prin urmare, dați înapoi împăratului Romei din ceea ce-i aparține și lui Dumnezeu să-I dați din ceea ce este al Său!” le-a zis el, iar ei au rămas muți de uimire.
18. Atunci au plecat și au venit Saducheii. Fiindcă ei nu credeau în înviere l-au întrebat direct asupra acestui subiect.
19. „Învățătorule, Moise ne-a spus că dacă îi moare cuiva un frate căsătorit, care lasă în urmă o soție fără copii, atunci să o ia de nevastă și să aibe copii cu ea, care vor fi socotiți descendenți ai fratelui său.
20. Așadar, erau șapte frați între noi. Cel mai mare și-a luat o soție, dar a murit fără să aibă copii.
21. Al doilea a luat-o de nevastă, dar a murit și el fără să lase copii. La fel s-a întâmplat și cu al treilea frate.
22. La fel a fost cu toți cei șapte frați. În cele din urmă a murit și soția lor.
23. Prin urmare, la înviere, când se vor ridica din mormânt, a cui dintre ei va fi ea soție, fiindcă toți cei șapte frați au avut-o de nevastă?” L-au întrebat ei cu viclenie.
24. „Vă rătăciți din cauză că nu cunoașteți nici Biblia și nici puterea lui Dumnezeu!
25. Când ei vor învia, nu se vor mai căsători și nici nu se va mai ține cont de cum au fost căsătoriți, ci se vor asemăna îngerilor cerești!
26. În privința învierii morților, este scris în Biblie că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise dintr-un pom ce ardea fără să se stingă spunând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob!”
27. Fiindcă El este Dumnezeu pentru cei vii, și nu pentru cei morți! Foarte mult v-ați rătăcit!”
28. Atunci au venit cărturarii, observând că Isus a răspuns bine la toate provocările. Prin urmare, l-au întrebat: „Care este cea mai importantă poruncă?”
29. „Cea dintâi poruncă este aceasta: „Ascultă Israel! Domnul este Dumnezeul nostru! El este singurul Domn!
30. Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea și cu toată puterea ta!”
31. Iar a doua poruncă este aceasta: „Să-ți iubești semenul ca pe tine însuți!” Nu există vreo poruncă mai mare decât acestea.
32. Atunci unul dintre cărturari i-a spus: „Bine ai răspuns, Învățătorule, și conform cu adevărul ai zis că Domnul este singurul Dumnezeu și nu este altul în afară de El!
33. A-L iubi cu toată inima, cu toată gândirea și cu toată puterea alături de a-ți iubi semenul ca pe tine însuți este mai important decât toate arderile de tot și decât toate jertfele!”
34. „Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu!” i-a spus Isus observând cât de înțelept a vorbit acest învățător. Și nimeni nu a mai îndrăznit să-L mai întrebe ceva.
35. „De ce spun cărturarii că Hristos este un descendent al lui David?” i-a întrebat Isus pe cei ce I se împotriveau în templu.
36. „Sub inspirația Duhului Sfânt, David a scris despre Hristos, pe care-L numea „Domnul meu” astfel: „Domnul a vorbit Domnului meu: ”Stai la dreapta Mea până îți voi pune dușmanii ca așternut la picioarele Tale!””
37. Dacă David Îl numește „Domnul meu” pe Hristos, cum este posibil ca El să-i fie descendent?” i-a întrebat El în auzul unei mari mulțimi care-L asculta cu bucurie în templu, dar nimeni nu a îndrăznit să-I răspundă.
38. „Să vă păziți de cărturarii care poartă robe lungi și așteaptă să fie salutați în piața publică în auzul tuturor!
39. Să-i evitați pe cărturarii care stau în primele locuri din sinagogă și în primele scaune la sărbători!
40. Să vă păziți de cărturarii care jefuiesc casele văduvelor de venitul lor drept plată pentru lungile rugăciuni pe care ei le aduc! Aceștia își vor primi o condamnare mai aspră!” i-a învățat Isus.
41. Stând în dreptul locului în care se adunau darurile, El a urmărit cum mulțimea aruncau bani într-o ladă încuiată. Cei bogați aruncau mai mult.
42. Și a venit o văduvă săracă, care a aruncat doi bănuți de mică valoare.
43. El și-a chemat ucenicii și le-a spus: „Cu adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți ceilalți în lada de strângere a darurilor!
44. Fiindcă toți au aruncat din abundența lor, dar ea din sărăcia ei, chiar tot ce mai avea pentru a mai trăi!” a comentat Isus cu tristețe.
| 
