1. În vreme aceea tetrarhul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus.
2. „El este Ioan Botezătorul! A înviat din morți! De aceea, se fac semne miraculoase prin El!” a spus Irod curtenilor săi.
3. Fiindcă Ioan fusese prins de Irod, legat și aruncat în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său.
4. „Nu este drept să o ai ca soție!” îi spusese Ioan.
5. Deși a dorit să-l ucidă, totuși, s-a temut de mulțime, fiindcă oamenii îl considerau profet.
6. Însă a venit sărbătoarea zilei de naștere a lui Irod. Cu această ocazie fata Irodiadei a dansat în mijlocul participanților și a plăcut lui Irod.
7. Și atunci s-a legat cu jurământ ca să îi dea fetei orice îi va cere.
8. La solicitarea mamei, fata i-a spus: „Vreau să-mi fie adus aici, pe un platou, capul lui Ioan Botezătorul!”
9. Regele s-a întristat, însă, din cauza legământului făcut în fața invitaților, a dat porunca să se facă întocmai cum i s-a cerut.
10. Și astfel, Ioan a fost asasinat în închisoare.
11. Capul i-a fost adus pe un platou și dat fetei, care mai departe, l-a dus mamei sale.
12. Ucenicii lui Ioan au venit, au luat corpul și l-au îngropat, după care au mers și I-au spus lui Isus cele întâmplate.
13. De îndată ce a auzit ce s-a întâmplat, Isus s-a retras din locul în care se găsea și a plecat cu o barcă într-un loc pustiu. Când s-a auzit că Isus a plecat cu barca într-un loc în care să fie singur, mulțimile L-au urmat, venind pe jos din cetățile învecinate.
14. Când a ajuns în acel locul, Isus a văzut o mare mulțime și a fost mișcat de o profundă compasiune. De îndată i-a vindecat pe bolnavi.
15. Ziua se apropia de asfințit. Atunci ucenicii I-au spus: „Locul acesta este pustiu și ziua aproape a trecut. Dă drumul mulțimilor să plece prin satele învecinate și să-și cumpere hrană ca să mănânce!”
16. „Nu au nevoie să plece! Dați-le voi să mănânce!” le-a răspuns Isus.
17. „Nu avem decât cinci pâini și doi pești!” I-au răspuns ucenicii.
18. „Aduceți-mi ce aveți!” le-a spus El.
19. După aceea le-a poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit către cer, a binecuvântat, le-a rupt și le-a dat ucenicilor, care, la rândul lor, le-au împărțit mulțimilor.
20. Toți au mâncat și s-au săturat. Douăsprezece coșuri au fost umplute cu resturile rămase.
21. Cei care au mâncat au fost în jur de cinci mii de bărbați, pe lângă femei și copii.
22. Imediat El i-a silit pe ucenici să urce în barcă și plece înaintea Sa de cealaltă parte a lacului, până ce El va da drumul mulțimii.
23. După ce a dat drumul mulțimilor, El a urcat pe munte ca să se roage. A venit noaptea, dar El continua să se roage singur în acel loc.
24. Barca se afla la o distanță mare de țărm, navigând pe ape tulburate, fiindcă ei mergeau împotriva vântului.
25. În al patrulea cart al nopții, Isus a venit la ei mergând pe ape.
26. „Este o fantomă!” au strigat plini de frică ucenicii, când L-au văzut mergând pe ape.
27. „Aveți curaj! Eu sunt! Nu vă temeți!” le-a răspuns El imediat.
28. „Doamne, dacă ești Tu, atunci dă poruncă să vin la tine mergând pe ape!” i-a răspuns Petru.
29. „Vino!” i-a spus Isus. Petru a coborât din barcă și a început să meargă pe ape către Isus.
30. Dar când a văzut cum bătea vântul și fiindcă începea să se scufunde, a strigat cu frică: „Doamne! Salvează-mă!”
31. „Mică îți este credința! De ce te-ai îndoit?” i-a răspuns Isus, întinzându-i mâna și trăgându-l din apă.
32. Vântul s-a oprit de îndată ce au urcat în barcă,.
33. „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” au spus toți din barcă și s-au închinat înaintea Lui.
34. Și au sfârșit de traversat lacul ajungând în ținutul Ghenezeret.
35. Oamenii din partea locului L-au recunoscut de îndată. Și I-au fost aduși bolnavi din toată regiunea pentru a-i vindeca.
36. „Dă-ne voie doar să se atingem de marginea hainelor Tale!” L-au rugat toți aceștia. Și cei care s-au atins, au fost vindecați imediat.
| 
