1. În acel ceas ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?”
2. Isus a chemat un copil și l-a așezat în mijlocul lor.
3. „Amin vă spun, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca acest copil, nu veți intra în Împărăția cerurilor!” le-a răspuns El.
4. „Dar cine se va smeri ca acest copil, va fi mare în Împărăția cerurilor!
5. Cine primește un astfel de copil care crede în Numele Meu, pe Mine mă primește!
6. Dar cine va face să păcătuiască un astfel de copil care crede în Mine, ar fi mai bine să i se lege o piatră grea de moară de gât și să fie aruncat în adâncul mării!
7. Vai de lumea aceasta din cauza pricinilor de păcătuire! Bineînțeles, vor apărea astfel de situații, dar vai de oamenii prin care vor veni pricinile de păcătuire!
8. Așadar dacă mâna, sau brațul, te conduce la păcătuire, să o tai și să o arunci departe de tine! Este mai bine să intri mutilat în Viața veșnică, decât să fii întreg și să fii aruncat în focul anihilator!
9. Dacă ochiul te face să păcătuiești, să-l scoți și să-l arunci departe de tine! Este mai bine să intri mutilat în Viața veșnică, decât să fii aruncat în gunoiului ce este distrus prin foc!
10. Să nu vă bateți joc de copiii care cred în Mine, fiindcă vă spun că îngerii lor cerești, care-i veghează, se înfățișează continuu înaintea Tatălui Meu din ceruri!”
11. Fiindcă Fiul Omului a venit pentru a mântui ceea ce s-a pierdut.
12. Ce credeți? Dacă un păstor are o sută de oi și una se rătăcește, nu le lasă el pe celelalte nouăzeci și nouă pe munți și pleacă pentru a o căuta pe cea rătăcită?
13. Și imediat ce a găsit-o, amin vă spun că se bucură mai mult de cea pierdută decât de cele nouăzeci și nouă care nu s-au rătăcit!
14. Astfel, nu est voia Tatălui Meu din ceruri ca să piară nici cel mai mic dintre cei care cred în Mine!
15. Dacă fratele tău greșește împotriva ta, du-te și vorbește direct numai cu el. Dacă ascultă ce îi spui, atunci ți-ai câștigat fratele.
16. Dacă nu ascultă de tine, atunci ia unul sau doi martori, ca bazat pe mărturia a doi sau trei oameni să fie întărit cuvântul tău.
17. Dacă nu ascultă nici acum, atunci apelează la biserică. Și dacă nu va asculta nici de biserică, atunci el să fie pentru tine ca un necredincios sau ca un colector de taxe.
18. Amin vă spun că orice veți lega pe pământ, va fi legat și în cer, și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat și în cer.
19. Iarăși vă spun că dacă două persoane se învoiesc pe pământ cu privire la un anumit lucru în Numele Meu, atunci tot ce vor cere, Tatăl Meu din ceruri le va da.
20. Fiindcă acolo unde sunt cel puțin doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor!”
21. „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când greșește față de mine? Până la șapte ori?” L-a întrebat Petru, apropiindu-se de El.
22. „De ce de șapte ori? Ba chiar de șaptezeci de ori câte șapte!” i-a răspuns Isus.
23. „Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care a dorit să clarifice datoriile slujitorilor săi.
24. Pe când se desfășura această clarificare, i-a fost adus un slujitor care îi datora o mie de talanți.
25. Neavând cu ce să plătească, regele a poruncit să fie vândut el, soția lui și familia lui, precum și tot ce avea, pentru a se plăti datoria.
26. „Ai milă de mine și îți voi plăti tot ce-ți datorez!” l-a rugat acel slujitor pe rege, căzând în genunchi la picioarele sale.
27. Fiind mișcat de compasiune, stăpânul acelui slujitor l-a eliberat și i-a iertat datoria.
28. Totuși, ieșind dinaintea regelui, acel slujitor s-a întâlnit cu tovarăș al său, care îi datora o sută de dinari. L-a prins și l-a strâns de gât zicându-i: „Plătește ce-mi ești dator!”
29. Tovarășul lui a căzut la pământ înaintea sa și l-a rugat: „Ai milă de mine și îți voi plăti tot ce-ți sunt dator!”
30. Dar acel slujitor nu a fost de acord, ci l-a luat și l-a aruncat în închisoare până va plăti ceea ce îi datora.
31. Aflând ce s-a întâmplat, ceilalți slujitori au fost adânc întristați și au mers de i-au povestit stăpânului toate acestea.
32. Stăpânul l-a chemat pe slujitor și i-a spus: „Slujbaș rău! Eu ți-am iertat toată datoria de îndată ce m-ai rugat!
33. Nu se cădea să ai milă, la rândul tău, de tovarășul tău de slujbă așa cum eu am avut față de tine?
34. Și stăpânul s-a supărat și l-a dat pe mâna temnicerilor până va plăti tot ce îi datora.
35. Tot așa vă va face Tatăl Meu ceresc fiecăruia dintre voi, dacă nu îi veți ierta din inimă pe frații voștri!”
| 
