1. Isus le-a vorbit din nou și le-a spus următoarea povestire:
2. „Împărăția cerurilor se aseamănă unui om, unui rege, care a pregătit nunta fiului său.
3. A trimis slujitorii să îi cheme pe cei invitați la nuntă, dar ei nu au dorit să vină.
4. A trimis alți slujitori invitându-i: „Veniți cei chemați! Iată, masa este gata! Alimentele au fost pregătite! Totul este gata! Veniți la nuntă!”
5. Dar nu au luat seama nici la aceasta. Unii s-au dus să-și lucreze ogorul, iar alții să-și continue negoțul.
6. Alții au pus mâna pe slujitori, i-au bătut și i-au ucis.
7. Atunci regele s-a mâniat și a trimis armata, care i-au ucis pe toți aceștia, iar cetatea le-a distrus-o.
8. După aceea a zis slujitorilor: „Nunta este gata, dar cei invitați nu au fost vrednici de ea!
9. Mergeți pe toate drumurile și pe toate cărările. Pe cine veți găsi, invitați-l la nuntă!”
10. Slujitorii au plecat și au cutreierat drumurile aducându-i pe toți pe care i-au găsit: buni și răi, iar sala de nuntă s-a umplut.
11. Regele a ieșit ca să-i cunoască pe cei aflați în sala de nuntă. Și a văzut un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12. L-a chemat și l-a întrebat: „Omule! Pe unde ai intrat de nu ești îmbrăcat în haina de nuntă?” Dar acel om nu i-a dat niciun răspuns.
13. Atunci regele a zis slujitorilor: „Legați-i picioarele și mâinile și aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și clănțănitul dinților!
14. Fiindcă mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși!”
15. După ce au plecat, fariseii s-au sfătuit cum ar putea să-L prindă prin cuvinte.
16. Și-au trimis ucenicii la Isus împreună cu adepții lui Irod și i-au zis: „Învățătorule, cunoaștem că ești adevărat, și că, într-adevăr, înveți pe ceilalți calea lui Dumnezeu! Nu te uiți la fața nimănui și nu privești la fața oamenilor!
17. Te rugăm să ne spui, ce crezi? Este conform Legii să plătim impozit împăratului Romei, sau nu?
18. Cunoscând răutatea din ei, Isus le-a răspuns: „Ipocriților, de ce Mă ispitiți?
19. Arătați-Mi moneda impozitului!” Și I-au adus un dinar.
20. „A cui este efigia aceasta? A cui este scrierea aceasta?” i-a întrebat El.
21. „Ale împăratului Romei!” I-au răspuns ei. „Atunci, dați împăratului Romei ceea ce îi aparține, și lui Dumnezeu ce este al Său!” le-a răspuns El.
22. Auzind aceasta, s-au minunat. L-au lăsat în pace și au plecat.
23. În aceeași zi au venit Saducheii, care spun că nu există înviere, și L-au întrebat:
24. „Învățătorule, Moise ne-a zis: „Dacă se întâmplă să moară cineva fără să aibă copii, fratele lui să se însoare cu nevasta sa și să-i ridice urmași fratelui său.”
25. Erau între noi șapte frați. Primul și-a luat o soție, după care a murit fără să aibă copii. Astfel, soția lui a fost luată de fratele său.
26. S-a întâmplat la fel și cu al doilea, la fel cu al treilea, și tot așa, până la al șaptelea.
27. La final, a murit și acea femeie.
28. La înviere, căruia dintre cei șapte îi va fi ea soție, fiindcă toți au fost căsătoriți cu ea?”
29. Isus le-a răspuns: „Vă rătăciți fiindcă nu cunoașteți nici Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu.
30. Într-adevăr, la înviere nimeni nu se va căsători și nimeni nu va fi dat pentru căsătorie, ci oamenii înviați vor fi ca îngerii lui Dumnezeu care se află în ceruri.
31. În ce privește învierea celor morți, nu ați citit ce v-a spus Dumnezeu prin cuvintele:
32. „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob”? Așadar, El este Dumnezeu al celor vii și nu al celor morți!”
33. Auzindu-L, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.
34. Fariseii, auzind că El i-a adus la tăcere pe Saduchei, s-au strâns cu toții ca să stabilească ce au de făcut.
35. Și unul dintre ei, un avocat cunoscător al legilor, a venit să-l ispitească:
36. „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
37. Și El i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta!”
38. Aceasta este cea mai mare și prima dintre porunci.
39. A doua, similară acesteia, este: „Să-ți iubești semenul ca pe tine însuți!”
40. Pe aceste două porunci se bazează toată Legea și toți profeții.
41. Fiind adunați toți Fariseii, Isus i-a întrebat:
42. „Ce spuneți voi despre Hristos? Al cui fiu este El?” „Al lui David”, i-au răspuns ei.
43. Dar El a continuat: „De ce David Îl numește Domn, inspirat fiind prin Duhul Sfânt, prin cuvintele:
44. „Domnul a zis Domnului meu: „Stai la dreapta Mea până voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele Tale””?
45. Dacă David Îl numește „Domn”, cum de mai poate El să îi fie fiu?
46. Și nimeni nu a fost capabil să-I răspundă la această întrebare și nimeni nu a mai îndrăznit să Îi mai spună vreun cuvânt sau să-L întrebe ceva din acea zi.
| 
