1. Ce a obținut Avraam, strămoșul nostru, prin corpul său?
2. Dacă el a fost eliberat de păcat prin faptele sale, ar avea cu ce să se mândrească, dar acest lucru nu a fost dovedit de Dumnezeu.
3. Biblia a spus astfel: „Avraam a avut credință în Dumnezeu. El i-a acordat nevinovăția.”
4. Celui ce are fapte, recompensa nu îi este acordată ca un dar, ci reprezintă ceva datorat.
5. Celui ce are încredere în bunăvoința judecătorului de a-l elibera de condamnare, nevinovăția îi va fi acordat pe baza acestei bune-credințe.
6. David a vorbit despre fericirea de a fi declarat neprihănit de Dumnezeu prin ștergerea păcatului.
7. „Ferice de cel iertat de încălcarea legii! Ferice de cel căruia nu îi este luat în seamă păcatul!
8. Ferice de omul pe care Dumnezeu îl consideră neprihănit!”
9. Este această fericire numai pentru cel circumcis? Nu este valabilă pentru necircumcis? Răspunsul este dat de Avraam, căruia i-a fost acordată nevinovăția prin credința în Dumnezeu.
10. Când a primit Avraam nevinovăția? Când era circumcis sau necircumcis? Bineînțeles, când era necircumcis!
11. Ulterior Avraam a fost circumcis ca semn exterior al sigiliului nevinovăției acordate prin credința în Dumnezeu când era necircumcis. El este tatăl credincioșilor lui Dumnezeu necircumciși pentru primirea nevinovăției.
12. Avraam este tatăl celor circumciși și necircumciși, al tuturor celor care urmează calea credinței în Dumnezeu din timpul când era necircumcis.
13. În plus, promisiunea vieții nemuritoare dată de Dumnezeu lui Avraam și descendentului său prin care vor moșteni lumea, a fost făcută în baza nevinovăției primite ca urmare a credinței în Dumnezeu și nu datorată prin respectarea legii.
14. Dacă moștenirea lumii vine pe baza legii, atunci credința în Dumnezeu nu își are rostul și promisiunea Sa este anulată de drept.
15. Dar legea nu poate genera decât pedepse pentru orice încălcare a ei și acolo unde se aplică legea nu poate rezulta decât păcat.
16. Pe de altă parte, dacă moștenirea lumii vine prin credința în Dumnezeu, înseamnă că avem de-a face cu un dar acordat de Dumnezeu în conformitate cu promisiunea vieții nemuritoare făcută tuturor urmașilor din descendentului promis, adică nu numai pentru cei care au primit legea, ci și pentru ceilalți, toți având acea credință în Dumnezeu dovedită de Avraam, tatăl nostru, al tuturora.
17. Conform cu ce este scris: „Vei fi tatăl multor popoare”, Avraam a avut credință în Dumnezeu știind că El este capabil să dea viață (ζωοποιει) celor morți și să aducă la existență ce este inexistent.
18. Astfel, Avraam a manifestat speranță în mijlocul celor mai deznădăjduite circumstanțe și a avut credința că va deveni „tatăl multor popoare” așa cum i s-a spus că „descendenții tăi vor fi numeroși [ca nisipul mării și stelele cerului]”.
19. De aceea, credința lui Avraam nu a slăbit când a privit la corpul său, îmbătrânit și muribund din cauza vârstei de aproape 100 de ani, sau la neputința fizică a soției sale, Sara, care nu putea avea copii din cauza vârstei înaintate.
20. El nu s-a îndoit de promisiunea vieții nemuritoare pe care i-a dat-o Dumnezeu și nu și-a pierdut credința, ci s-a încurajat plin de speranță și s-a supus cu bucurie lui Dumnezeu
21. pe deplin convins că El îi va oferi promisiunea vieții nemuritoare.
22. Și această credință a fost temeiul în care Dumnezeu „i-a acordat nevinovăția”.
23. Totodată, este scris că nu numai lui i-a fost acordată această nevinovăție,
24. ci deopotrivă nouă, celor ce avem o credință similară în Dumnezeu, care a înviat pe Domnul Isus Hristos,
25. care a fost pedepsit din cauza păcatului nostru, dar a înviat fiindcă am primit nevinovăția.
| 
