1. Și Lazăr din Betania s-a îmbolnăvit. Betania era cetatea lui Maria și Marta, el fiind fratele lor.
2. Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul, i-a sărutat tălpile picioarelor și le-a șters cu părul ei. Ea era sora lui Lazăr.
3. Ele au trimis ca să I se spună: „Doamne, iată, cel pe care-l iubești este bolnav”.
4. Când a auzit acestea, Isus a spus: „Amin, vă spun că această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat!”
5. Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr.
6. Așadar, când a aflat că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care se găsea.
7. După aceea a zis ucenicilor: „Haideți să mergem din nou în Iudeea!”
8. Ucenicii I-au zis: „Învățătorule, de curând iudeii căutau să te ucidă cu pietre, iar Tu vrei să mergi din nou în locul acela?”
9. Dar Isus le-a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Cine merge ziua, nu se împiedică fiindcă vede lumina lumii.
10. Dar cine merge noaptea, se împiedică negreșit, fiindcă nu are lumină cu el.”
11. După ce le-a spus acestea, a adăugat: „Prietenul nostru Lazăr se odihnește acum, dar voi merge ca să-l trezesc!”
12. „Doamne, dacă doarme, înseamnă că se va face bine!” I-au spus ucenicii.
13. Dar Isus nu vorbea despre odihna prin somn, ci despre moartea lui Lazăr.
14. După aceea le-a spus: „Lazăr a murit!
15. Și mă bucur pentru voi ca să credeți, fiindcă nu am fost acolo! Dar acum vom merge în acel loc!”
16. „Să mergem și să murim împreună!” a spus Toma, cel numit Didimos, celorlalți ucenici.
17. Și Isus a mers și l-a găsit pe Lazăr de patru zile așezat în mormânt.
18. Betania nu era departe de Ierusalim, la aproximativ cincisprezece stadii (aproximativ trei kilometri).
19. Mulți iudei au venit la Marta și la Maria pentru a le mângâia de pierderea fratelui lor.
20. Când a auzit Marta că Isus a venit s-a dus la El. Dar Maria era în casă.
21. Și Marta I-a spus lui Isus: „Doamne, dacă erai aici, fratele nostru nu ar fi murit!
22. Dar acum eu știu că tot ce Îi vei cere lui Dumnezeu, El va face pentru Tine!”
23. Dar Isus i-a spus lui Marta: „Fratele tău va învia!”
24. „Știu că va fi înviat la învierea din zilele de pe urmă,” a răspuns Marta.
25. Dar Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața! Cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!
26. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată! Crezi tu aceasta?”
27. „Da, Doamne, cred că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care a venit în lume!” a răspuns ea.
28. După aceea s-a întors în casă și i-a spus discret lui Maria, sora ei: „Învățătorul a venit și a întrebat de tine!”
29. Cum a auzit, Maria s-a sculat repede și a ieșit pentru a merge la El.
30. Dar Isus nu intrase în Betania, ci stătea în locul în care vorbise cu Marta.
31. Unii dintre iudei, care erau cu Maria în casă și căutau să o mângâie, când au văzut că Maria se ridică repede și iese din casă, au pornit după ea, fiindcă au zis între ei: „Merge la mormânt ca să-și plângă fratele!”
32. Maria când a ajuns la Isus, a căzut la picioarele Sale și a spus: „Doamne, dacă erai aici, fratele meu nu ar fi murit!”
33. Când a văzut pe Maria și pe iudeii care erau împreună cu ea plângând, Isus a fost mișcat în duhul Său și s-a tulburat.
34. „Unde l-ați pus?” i-a întrebat. „Doamne, vino și vezi!” i-au răspuns.
36. „Uite cât de mult îl iubea!” au spus iudeii.
37. „Nu putea El, care a deschis ochii orbilor, să intervină și să nu moară prietenul Său?” au zis unii dintre ei.
38. Iarăși Isus s-a cutremurat în adâncul Său în timp ce mergea spre mormânt. Acesta se afla într-o peșteră. Peste mormânt era pusă o piatră mare.
39. „Ridicați piatra!” le-a spus Isus. „Doamne, patru zile au trecut de când a fost pus în mormânt!” i-a răspuns Marta, sora lui Lazăr.
40. „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” i-a spus Isus.
41. Au ridicat piatra de pe mormântul unde fusese așezat Lazăr. Isus Și-a ridicat ochii și a spus: „Tată, Îți mulțumesc fiindcă M-ai ascultat!
42. Cunosc că Tu mă asculți întotdeauna, dar spun aceasta pentru mulțimea care Mă înconjoară ca să creadă că Tu M-ai trimis!”
43. După ce a spus toate acestea a strigat cu glas tare: „Lazăre! Vino afară!”
44. Și Lazăr s-a ridicat din mormânt. Picioarele și mâinile îi erau legate. Capul și fața îi erau acoperite. „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!” le-a spus Isus.
45. Mulți dintre iudeii care au venit cu Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
46. Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.
47. Arhiereii și fariseii au convocat sinedriul și au spus: „Cum să procedăm? Omul acesta face o mulțime de semne!
48. Dacă Îl lăsăm, toți vor crede în El, iar romanii vor veni și ne vor distruge pe noi, locul acesta și neamul nostru!”
49. Dar unui dintre ei pe nume Caiafa, arhiereul din anul acela, le-a spus: „Voi nu știți nimic!
50. Nu vă gândiți că ne este mai de folos ca să moară un singur Om pentru popor, decât să piară tot neamul?”
51. Dar acestea nu le-a spus de la el, ci din cauză că era arhiereu în acel an. Astfel, el a rostit profeția că Isus va muri pentru poporul Său.
52. Și nu numai pentru acel popor, ci pentru a strânge laolaltă pe toți copii lui Dumnezeu răspândiți prin lume.
53. Din acea zi s-au pus de acord ca să-L ucidă.
54. De aceea, Isus nu Și-a mai făcut apariția între iudei, ci a plecat în alt ținut, către pustie, lângă o cetate numită Efraim. Și acolo a rămas cu ucenicii Săi.
55. Dar Paștele iudeilor se apropia. Mulți din acel ținut au urcat la Ierusalim pentru a se sfinți înainte de a începe sărbătoarea paștelui.
56. L-au căutat pe Isus și au spus între ei pe când stăteau în Templu: „Ce spuneți dacă nu va veni la sărbătoare?”
57. Arhiereii și fariseii au dat poruncă pentru a fi informați unde se află Isus pentru a-L aresta.
| 
